Poezii despre nerecunoștință și viață
poezii despre nerecunoștință și viață.
Terra
Se naște el, Pământul, cu fiecare ființă,
Ingurgitat și pus la loc ca o icoană,
Ce face din bucăți, de secte, o credință,
Ca fiind el, altfel pururi... Renaște om, iguană!
Se moare, oare, Pământul, de atâta neștiință
Pierdut în dogme stranii, atâte multe rele
Și-ar putea el să curme atâta neputință,
Cum a curmat deja, reptilele... de grele.
Oare o trăi, Pământul, așa precum eu, ființă
-Ce nu-i sunt eu suprem, el este, el mă ține
Și nu suportă gravul, ce-l am ca locuință-...
Nerecunoscător, plăti-voi, o zi... Ce poate vine?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pălăvrăgeală
Răscruci de timp, bătute-n cuiele drumurilor necunoscute, de soarta cu educație aleasă,
care a făcut numai ce a vrut ea,
se închină în neînțelesul credinței,
străduindu-se să ne convingă
că nu aici e viața, ci dincolo de ele,
la capătul răbdării nesfârșite,
atunci când vântul cântă în tonuri de pustiu,
în broderii sparte de ropote de ploaie curată,
căzută pentru nevoia pământului vlăguit
de cererile oamenilor nesătui vreodată de nimic,
pe care nu-i va potoli decât starea de neființă trupească.
Setea lor de zădărnicie chinuie
privirea Demiurgului
amuțit de dezamăgire precum un părinte
bun, siderat de nerecunoștința copilului răsfățat
ce răspunde cu o indiferență înspăimântătoare
eforturilor aproape supraomenești făcute spre a-l crește.
Idealizarea a ceea ce ne dorim cu tot dinadinsul
ne face să pălăvrăgim fără noimă și atunci când visul e pe cale de a se împlini,
născuți temători din fire
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să murim, să re-nviem și iarăși...
E-n esența noastră să ne punem
Peste rănile naive, sare.
Falsul răsărit în timp ce-apunem
Cine nu se minte când îl doare?!
E-n esența noastră să ne-ascundem,
Noi de noi, sub masca neputinței.
Aparenței, dacă corespundem,
Ne ia valul nerecunoștinței.
E-n esența noastră să ne-abatem
De la bine, -n drum către ruine.
În zadar pentru frumos ne zbatem,
Când o facem numai pentru sine.
E-n esența noastră egoismul,
Fără să-nțelegem că-i opusul
A tot ce ne unge mecanismul
Fericirii-accelerându-i pulsul.
[...] Citește tot
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altfel de mamă
Noi cu toții avem 3 mame:
una-i mamă pe Pământ,
una este Mamă-n Ceruri,
iar a treia e Natura,
ce ne-nvață ce-i frumosul
prin miros de albi nuferi
și-n dulce zbor de fluturi..
Dar, noi fii nerecunoscători
uităm că ochii noștri
se vor oglindi mereu
în văi, munți și ape limpezi,
căci, Natura este mama...
Mama noastră... a tuturor.
Azi distrugem tot ce este mai frumos...
Florile și iarba verde
se vor stinge fără rost,
căci, noi oameni
fără suflet
[...] Citește tot
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schije de alb...
Se coboară din veșnicii
Îngeri, risipindu-se pe pământ.
Ori poate sunt părți din aripile lor
Sfârtecate în drumul spre moarte.
Se-ndoliază pământul
Cu petece zdrențuite de nori...
Tăcerea din zori,
Ne arde ca jarul din vatră...
Dureros de mizer
Noaptea-și continuă drumul
Pe un petec de cer.
Se unesc răsărit cu apus
Alungându-se repetat... Cine-i Eminescu?" vă-ntreb,
Dar voi nu cunoașteți răspunsul...
El este călimara în care s-au strâns
Toate cuvintele de iubire -
Iubire de semeni, de țară, de pace,
Iubire, în taină, de grai strămoșesc,
De ia țesută în noaptea geroasă.
Luceafăr lucind pe un cer de cuvinte,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre nerecunoștință și viață, adresa este: