Poezii despre noapte și portrete
poezii despre noapte și portrete.
Portret
Eu sunt sălbatec ca un vis
Ce noaptea liniștea sugrumă,
Ca un profet păgân închis
În carapacea mea de humă.
Eu sunt înalt ca un stindard
Ce-i ros de umbră și de glorii,
Ca un păcat spălat de nard
În patruzeci de purgatorii.
Eu sunt pribeag ca un strigoi
Ce scuipă lumea cu blesteme,
Ca un nebun cu pumnii goi
Și tidva plină de poeme.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Prepoem", an II, seria II (19 iunie 1941)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portretul unui gând
Ochii mei
aplecați în beznă
mai privesc în gând
zâmbetul tău
rătăcit
undeva departe
în spatele timpului pierdut
razele Soarelui
uitate-n noapte
neadormite
încă...
poezie de Ovidiu Scridon din Portretul unui gând
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea
Aceste obiecte pe masa de scris
și portretul tău în ramă obeză
ca niște figurine răzlețe
sculptate în ceară.
Cochilia de scoică
în care a scăpat un fir de nisip
din care s-a format o perlă
și gândul la sărutul pe gâtul cu perle
când singurătatea mă leagă de scaun
și vine miezul nopții
ca un pustiu
din care nu mai apari.
Apoi păianjenii
care țes o pânză
pe care vreau să-ți ilustrez
poemul însăilat pe hârtie,
noaptea.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (20 august 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cămașa sufketului matern (sonet)
Cămașa sufletului matern
(sonet matern)
Cămașa mamei se destramă încet,
De tainele ca visuri franjurate,
Ce în rugăciuni au fost croșetate,
Când mă legăna în cântec de poet.
Speranțele ei n-au fost spulberate
Prin anii, când timpul îmi picta portret,
În ochi de înger sa aibă răsunet
Din gândurile binecuvântate.
Le-a brodat prin nopți, cu-a Lunii lumină
Să mă iubească stele și luceferi,
La fel ca pe-o creație divină.
Dar zâna mi-a pus tristețe și poveri
În tolba sorții prin noaptea senină
Și pustie de bucurii și plăceri.
[...] Citește tot
sonet de Rădăcini de suflet (8 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portret
Deci versul meu legat în largi turbane
De lănci zbârlit, ca țeasta unei cegi,
Cu albele-i prăpăstii și capcane
De munte-opioman, nu-l înțelegi!
L-am scris, e drept, când ochii mei văzură
Rusalca unui iezer scandinav,
Ești însă: ritm, vigoare și măsură,
Suavii Francii duhul tău e sclav.
Încât, înadunate, calme linii
Încerc să prind filonul scump, nativ,
Privirea grea ce delegai grădinii
Și chipul tău în noapte, sub masiv.
Era leirea sutei optsprezece
Cu-abia gânditul arc al buzei tors,
Cu genele străvechi în care zace
Un codru-adânc de farmec dureros.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Poezii" de Ion Barbu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Portret
Deci versul meu legat în largi turbane
De lănci zbârlit, ca țeasta unei cegi,
Cu albele-i prăpăstii și capcane
De munte-opioman, nu-l înțelegi!
L-am scris, e drept, când ochii mei văzură
Rusalca unui iezer scandinav,
Ești însă: ritm, vigoare și măsură,
Suavii Francii duhul tău e sclav.
Încât, înadunate, calme linii
Încerc să prind filonul scump, nativ,
Privirea grea ce delegai grădinii
Și chipul tău în noapte, sub masiv.
Era leirea sutei optsprezece
Cu-abia gânditul arc al buzei tors,
Cu genele străvechi în care zace
Un codru-adânc de farmec dureros.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbe de poveste
Un pustiu uitat sub gheață
îmi pare un portret ascuns,
fluturând ca o paiață
vorbe care n-au nimic de spus.
Nu suntem numai duiumul
stând pe margini de paragini,
când doar zarea ne e drumul
căutând vorbe în pagini.
Statornicia din noapte
chemările le îngheață,
o vorbă sculptată-n carte
ne căutăm pentru o viață.
Caut vorbe în izvoare,
frunzele m-ascultă sigur
punând pe destin culoare,
când m-așează într-un mugur.
poezie de Constantin Rusu (octombrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Soaptele vietii" de Constantin Rusu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar În mijlocul fericirii
Din noapte am furat luna,
Și Doamne luna este a ta!
Am iubit-o cât să pot îngheța
depărtarea
în mijlocul fericirii.
Am izbit de ea poeme
pentru neadăpostiții luminii
să aducă liniștea altor tărâmuri
prin cuvinte aici.
Ziua nu este prea departe
aș ajunge-o fugind,
m-aș regăsi după anii ursiți
mai aproape de ultima treaptă a secolului.
Doamne, am furat din noapte luna,
bucată cu bucată,
am născut-o în curtea mea,
la adăpost
sub ochii unui timp
venit să-și ceară portretul
după atâtea ploi...
poezie de Caliopi Dicu (10 noiembrie 2008)
Adăugat de Caliopi Dicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creionul
face semn pereților nopții
să dezbrace o imensitate A4
de somnambulele-i țoale.
O fi potrivit să scrie pe ea
Portret de femeie?
Îl mustră tavanul:
- Orbule, nu simți că are pe piept
două virgule ireal de fragede?
Scrie între ele: Portret de idee.
Sau, de sobă
la care, când nu erai vreasc,
ai supt
cenuși de amor cu lumina.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poartă
Poarta sărutului, străpunsă
de adâncul somn al nopții,
se strecoară în poarta versului,
dezmierdând somnul cu poarta iubirii
ce deschide labirintul seducător al necunoscutului,
poarta sărutului, coroana drumețiilor celeste,
portretul vieții este veșnicia,
poarta sărutului, dragoste eternă
pornită din poarta neschimbată
a simbolului puterii pragului!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și portrete, adresa este: