Poezii despre autoportrete
44 de poezii despre autoportrete.
Autoportret
Eu nu sunt altceva decât
o pată de sânge
care vorbește.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Epica magna (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret
Eu nu sunt altceva decât
o pată de sânge
care vorbește.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Epica magna (1978)
Adăugat de Lavinia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret în alb
lui D.F. Ionescu-Ghindeni
Imaginea lumii pe ape
mă adună
și nu mă încape!
poezie de Florea Florescu din Cuibul de vulturi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret (totul și nimic)
Sunt un punct
peste linia nesfârșită
a prăpastiei.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret
Nu pretind a fi decât
un neant de necuvinte
care tace
parodie de Constantin Ardeleanu, după Nichita Stănescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret
Am vrut să fiu frunză...
Am vrut să fiu zbor...
Am vrut să fiu carte...
Sunt doar cuvântul ce-a trecut prin ele...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret pe o frunză
Trupul meu
este aidoma unui creier de elefant,
Creierul meu
este aidoma trupului lui Apollo.
Foamea mea
este aidoma ierbii călcate în copite.
Iarba mea
nu este de mâncare.
Stelele mele sunt negre
pe ceruri albe, argintii de verbe.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret
Șoapta, glasul si surâsul,
viața, plânsul, necuprinsul
taina, vântul și cuvântul
toate-n mine locuiau.
Cântecul, iubirea, scrisul,
viața, râsul, necuprinsul,
teama, setea și abisul
de la mine nu plecau.
poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am luat cu mine
Am luat cu mine
pe drum de poveste,
o inimă bolnavă
și pe mine bolnavă de inimă.
Autoportretul a rămas
agățat în peșteră
unde fiecare stalactită
plânge
pentru un capăt de drum...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Autoportret
Lucian Blaga e mut ca o lebadă.
În patria sa
zăpada făpturii ține loc de cuvânt.
Sufletul lui e în căutare,
în mută, seculară căutare,
de totdeauna,
și până la cele din urmă hotare.
El caută apa din care bea curcubeul.
El caută apa
din care curcubeul
își bea frumsețea și neființa.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre autoportrete, adresa este: