Poezii despre notorietate și viață
poezii despre notorietate și viață.
Cronicarii "21-st century's"
De ce nu scrieți de contemporani?
Fiți cronicarii timpului trăit!
Eroi pot fi miniștri, scriitori, țărani...
Împărtășiți, din clipa ce-a murit!
Valoarea documentului e-n adevăr
Și este calitatea ce-am pierdut-o.
Milenii se vor continua pentru dezbăr
De la cutuma unde ban, puterea a avut-o.
Jurnale, magazine, ziare, cărți
Sunt astăzi artă a dezinformării.
Nu-i faptă, fără intervenții dinspre părți
Pentru deliciul de mistificare-a prelucrării.
Pe zi ce trece, nu știm cine suntem!
Ce credem că vedem e interpretare;
Răspunsuri la-ntrebările ce punem
Nu-i adevărul, ce-i real... e-o cenzurare.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un câmp minat, urcușul ce duce înspre pisc
Un câmp minat, urcușul ce duce înspre pisc.
Câți temerari nu-ncearcă recordul să-l doboare
Măcar c-un pas, doar unul, mai sus, țintind spre soare
Și ignorând că-i doare entorsă, plex, menisc!
Chiar viața noastră însăși e-un câmp minat, pe care
Îl tot parcurgem zilnic, sfidându-i orice risc,
Până-ntr-o zi o cruce,-un menhir sau obelisc
Marchează-un pisc, râvnitul, sau ditamai eroare.
De ești, în lumea asta confuz-crepusculară,
Astronaut notoriu, năier sau alpinist,
Pe drumul ce te-nalță și care te coboară
Tu nu uita o clipă să fii și bun genist.
Un câmp minat e viața în drum spre Everest,
Dar ce măreață-i clipa trăită fără rest!
sonet de Nicolae Mătcaș din Un câmp minat, urcușul (2010)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nume pre... nedestinat
Trăim captivi de sine,
Nici chip n-am comandat...
Suntem pasaj predestinat!
Alegem doar ce-i rău... de ce e bine.
Ne naștem în alți ani,
Nu cei voiți de noi...
Putem fi unul, sau, sunt doi.
Putem sta în oraș ales, dar tot... țărani.
Nu suntem întrebați...
Să fim... băiat sau fată?
Ieșim, nepregătiți... deodată.
Nu noi alegem ce s-avem și să fim... frați.
Iubim, apoi albastru...
Dar nu ne-alegem ochi.;
Ursita-i simplu... un deochi.
Alegem de-a cădea, sau să zburăm... măiastru.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
* * *
Ce îmi place, iubite,
Când mă vrei absolut,
Când mă dezbraci de haine,
Și mă-mbraci în sărut...
"Îmbată-mă cu tine,
Puțin câte puțin,
Eu, alcoolic notoriu,
Tu, sticlă de vin.".
Îmi iei ușor șuvița,
După ureche-o dai,
Și mă privești de parcă,
Aș fi înger din Rai.
"Frumoasă ești, femeie,
Cum alte femei nu-s,
Deci mă declar, pe viață,
De ochii tăi, sedus!".
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caz... medical
Etiologiile-s complexe;
Reies din bună anamneză
Cu situări în antiteză
Și multe bănuieli, diverse.
Deci cauzele-s multitudini
Ce doar din interogatoriu
Discern neutru de notoriu
Și inuit... dau certitudini.
Totu-i simptomatologie
Care-ți oferă diagnostic,
Putând prefigura prognostic;
Semn demi-cert, de ce-o să fie.
În fond, e doar manifestare
Ce-ți dă, de te pricepi, motivul
Ce-i diferit cu individul;
Răspunsu-i... grav, sau vindecare.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De... scriere
Sunt parcă incapabil
să mă-nvăț minte
dintre atâtea experiențe;
ce oamenii, tot noi,
c-un implacabil
ce nu se dezminte,
ne facem zilele după pasențe...
doar cum ne pică, aleatoriu,
de-a lua fără de-a da-napoi,
de-a face viața altuia un purgatoriu.
Și mă încred cu obstinență
în fiecare, cu onestitate
crezând că totu-i lin,
decurge de la sine
așa cum trebuie când faci doar bine
și-aștepți returul; o prezență
de minimă moralitate
ce-ar putea preschimba destin...
Câtă, câtă credulitate,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Satira I
Azi țara noastră este o țară-n agonie,
Vedem ce se-ntâmplă chiar și-n Academie.
E prigonit un geniu, proscris e creatorul
Și-i ridicat în slavă și-n funcții impostorul.
Politica-i o târfă ce trupul ei își vinde,
Oricui plătește prețul când mijlocu-i cuprinde.
Ne predică morala mojicii, bădăranii,
Și ne fac legi corupții, escrocii, șarlatanii.
În Parlament ajuns-a un ghem de rubedenii,
Uniți prin interese, necinste, mârșăvenii;
E plin azi Parlamentul ajunși precum se știe,
De oameni ce n-avut-au vreodat-o meserie.
Își apără corupții de brațul judecății,
Spunând cuvinte goale în numele dreptății.
De-un timp clocesc o lege, să dea o amnistie,
Să-și scoată toți corupții ajunși în pușcărie.
[...] Citește tot
poezie satirică de George Budoi din Pamflete și satire (10 octombrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tată, de ce ai plecat?
Tată, de ce-ai plecat?
Lumea zicea că ești un bețiv notoriu,
Că ai patima suptului, că ești un împătimit al alcoolului.
Și mai zicea lumea că ne-ai distrus fericirea.
Fericirea?... Poate altceva.
Noi te iubeam așa cum erai.
Mai știi copacul pe care l-ai plantat?
Era mic când l-ai plantat
Și am jurat
Că într-o zi va fi tăiat.
Nu m-am ținut de cuvânt, tată;
Îmi pare rău că nu m-am ținut -
Acum va trebui să-l văd toată viața.
De când ai plecat, se zgribulește la mine
Și îmi face, complice, semn din câte-o creangă.
"Ce vrei? - îi spun- m-am săturat de tine,
Mori și tu, că vreau să am viața mea!"
Am vrut să-l tai ieri,
[...] Citește tot
poezie de Viorica Mariniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luat
Mi s-au luat din zile,
din avere,
din mile...
Mi s-a luat putere.
Mi s-au luat părinții,
iubire...
Mi s-a luat produsul minții,
fericire.
Mi s-a luat din țară,
din noroc.
Mi s-a luat dreptul de-afară...
drept la joc.
Mi s-a luat dorință,
mândrie,
credință...
Mi s-a luat o feerie.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Avocat... etno
Banii-s înainte, ca-n curvie;
Trăiește din ticăloșie!
Egal i-e de câștigi sau pierzi,
Căci are punga, să-i dezmierzi.
Îți spune, la cât ceri, să dai,
La cap cât trebuie să sai!...
Pierderea-i notorietate;
Tărie în perversitate!
Cu-ardoare multă se implică;
Alegerea-i e-n politică
Mai abitir ca orișicine
Cu furtu-n sângele-i, din vine!
E sigur c-apără minciună,
Veșnic cu etica-n ranchiună.
La orbi le ține pledoarii...
Justițiabil... de hoții!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre notorietate și viață, adresa este: