Poezii despre oțet și somn
poezii despre oțet și somn.
Autoportret cordial
Totul este închipuit în mine:
filozofia oțetului și filozofia fierii.
Dorm alături de mine ca lângă o piatră
care visează pene pe apă.
Nu am trăit cu mine, nu voi trăi cu mine.
Am trăit și voi trăi împotriva mea,
La oamenii care rămân în interiorul meu
pentru a-și îndrepta nodul de la cravată
și pentru a-și tăia pielițele de la unghii.
Toate cele în mine interzise,
sunt interzise și în tine, mamă.
Dar de aici tristețea nu e mai mică
decât uciderea, prin lovire de trunchiul mărului
a nemaipomenit de mulți căței nou-născuți.
Dar în interiorul meu îndreptai totul
atât de delicat, cum mă pricep mai bine,
chiar fața ta, văzută prin frunze de șparanghel.
Și asta e tot ce-aș vrea să fac,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tadeusz Nowak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri despre femei
Ca să-nțeleg cum vine treaba
(Și sunt de-a dreptul împăcat)
Găsesc că dumneaei, femeia,
E-un accesoriu violat.
Deși cam crește glicemia,
Decât un bahic elixir,
Eu văd în ea un dulce nobil -
Un cozonac de Boromir.
Pe cât de-amară ne e chinul
Sorbind din bahica licoare,
Pe-atât se descrețește frunte....
Și capul tot pe-atât ne doare...
Am un răspuns, bătu-l-ar vina!
Că toți bărbații au talent,
Sunt ași de-o vreme-n băutură
Și-s cel mai sexy element.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri despre femei
Ca să-nțeleg cum vine treaba
(Și sunt de-a dreptul împăcat)
Găsesc că dumneaei, femeia,
E-un accesoriu violat.
Deși cam crește glicemia,
Decât un bahic elixir,
Eu văd în ea un dulce nobil -
Un cozonac de Boromir.
Pe cât de-amară ne e chinul
Sorbind din bahica licoare,
Pe-atât se descrețește frunte....
Și capul tot pe-atât ne doare...
Am un răspuns, bătu-l-ar vina!
Că toți bărbații au talent,
Sunt ași de-o vreme-n băutură
Și-s cel mai sexy element.
[...] Citește tot
pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Litanii către Satan
O, tu, ce între îngeri, ești cel mai învățat
Și mai frumos, de soartă și laude trădat,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Prinț izgonit din ceruri, rămas nedreptățit,
Și care, -nvins, de-a pururi, te-nalți mai oțetit,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu ce știi totul, rege al celor din-desubt,
Vindecător al lumii cu sufletul abrupt,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu care iei leprosul, hulitul și proscrisul
Și cu a ta iubire le-nchipui paradisul,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Baudelaire, traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eli, Eli Psalm 22
Ca apa ce se scurge am ajuns
Și oasele mi se despart și iară
Aștept să-mi dai din ceruri un răspuns
Și inima Mi s-a făcut de ceară.
Mi se topește înlăuntrul Meu
Puterea ca și lutul se usucă
Țărâna morții Mă apasă greu...
Dar cine este crucea să mi-o ducă.
Când Mă-nconjoară haitele de câini -
Nelegiuiți ce dau și dau târcoale -
Piroanele Mi s-au înfipt în mâini
Și parcă și orbitele Mi-s goale...
Ei însă Mă pândesc și Mă privesc
Cu zâmbet rău și inimă trufașă
Și hainele-ntre ei le împărțesc
Și trag acum la sorti pentru cămașă.
Dar, Doamne, Tu, Tu nu Te-ndepărta
[...] Citește tot
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Morsa și Tâmplarul
De sus, din slavă, soarele
Ardea încins, străjer
Deasupra mării largi
În luna lui Prier;
Era ciudat: miez de noapte,
Iar soarele pe cer!
Luna lucea, dar fără chef,
Fiindcă socotea
Că el n-avea după apus
Pe-acolo nici-o treabă și-a
Spus: "E nepoliticos, ne
Strică petrecerea!"
Era foarte udă marea,
Plaja uscată, fier;
Nu se vedea un nor în jur,
Căci nu erau pe cer;
Nu se vedea o pasăre,
Căci nu erau, de fel.
[...] Citește tot
fabulă clasică de Lewis Carroll din Alice în Țara Minunilor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te-am iubit
Putoareo! Urlai după mine să strâng rufele de pe culme
tocmai când jucam șeptică
și era gata să câștig.
Te-aș fi legat cu sârmă ghimpată
du-te dracu
mormăiam în gând
apoi, cum face toporul spărturi în lemne:
-bine, bine, hai că vin!-
Se întorsese de nu mai știu unde o zi de martie
cu iz de bălegar și narcise
tu aveai limba coclită
și părul cărunt
gâfâiai și pământul
era ca o groapă nesăpată.
Noaptea te mai găsea pe această lume, respirând,
altfel, erai o istorie
din riduri îți ieșeau păpădii
fiecare părticică din noi se ducea, aluneca
[...] Citește tot
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te-am iubit
Urlai după mine să strâng rufele de pe culme
tocmai când jucam șeptică
și era gata să câștig.
Mereu îmi stricai bucuria,
mereu aruncai zoaie pe gură.
Te-aș fi legat cu sârmă ghimpată
du-te dracu
mormăiam în gând
apoi, cum face toporul spărturi în lemne:
-bine, bine, hai că vin!-.
Se întorsese de nu mai știu unde o zi de martie
cu iz de bălegar și narcise
tu aveai limba coclită
și părul cărunt
gâfâiai și pământul
era ca o groapă nesăpată.
Noaptea te mai găsea frumoasă pe această lume,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te-am iubit
Putoareo! Urlai după mine să strâng rufele de pe culme
tocmai când jucam șeptică
și era gata să câștig.
Mereu îmi stricai bucuria,
mereu aruncai zoaie pe gură.
Te-aș fi legat cu sârmă ghimpată
du-te dracu
mormăiam în gând
apoi, cum face toporul spărturi în lemne:
-bine, bine, hai că vin!-.
Se întorsese de nu mai știu unde o zi de martie
cu iz de bălegar și narcise
tu aveai limba coclită
și părul cărunt
gâfâiai și pământul
era ca o groapă nesăpată.
Noaptea te mai găsea pe această lume, respirând,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La casa de nebuni
Tăcând, c-un, semn opresc trăsura:
Tăcut mă sui. Alt semn mai fac,
Plecăm făr-a deschide gura.
Birjarul, eu și caii tac.
Căci dobitoacelor cu minte
Degeaba le mai ții un spici,
Când ele fără de cuvinte
Pricep mai repede un bici.
Vreau să vorbesc, dar cu nebunii
În falansteru-n care unii
Sunt mari poeți și mari tribuni.
Deci: hai la casa de nebuni!
Îmi iese doftorul.Dă-mi pace!
Cu cei mintoși eu n-am ce face,
Ș-aș vrea pe toți să-i pot uita:
Venit-am nu la dumneata...
[...] Citește tot
poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre oțet și somn, adresa este: