oameni buni şi viaţă

Omul prost şi rău

Cu omul prost te mai descurci,
De nu-i şi rău, nu te ia-n furci;
Şi cu cel rău poţi vieţui,
Om bun cu el tu de vei fi;
Dar fugi, fugi, pentru Dumnezău,
De omul care-i prost şi rău!

pamflet de George Budoi din Dicţionarul prostiei (18 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e bine să mori...

dacă tot o să mori
e bine să o faci mai înspre seară
când umbrele
se retrag
sub carapacea nopţii
nu e bine să mori când lumea
stă de vorbă despre una-alta şi
nici nu e bine să împrumuşi
din viaţa altora
pentru că
viaţa e un nimic
un nimic ce te ajută cât
să treci dintr-un anotimp într-altul

şi-n clipa sfârşitului
cineva
o să spună că ai fost
Om bun

poezie de Teodor Dume din Exil în durerile altora
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul rău şi prost

Cu omul prost te mai descurci,
De nu-i şi rău, nu te ia-n furci;
Şi cu cel rău poţi să trăieşti,
De eşti om bun şi te fereşti;
Dar fugi cât poţi, cu orice cost,
De omul care-i rău şi prost!

pamflet de George Budoi din Dicţionarul prostiei (18 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naşterea şi moartea

Pentru-órişicare muritor,
Că este rege, cerşetor,
Că este geniu sau cretin,
Că e om bun sau rău, hain,

Că e om demn sau o lichea,
La naşterea-i se-aprinde-o stea.
Când moartea viaţa i-o învinge,
Pe ceruri steaua lui se stinge.

poezie de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (21 octombrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să iubim pământul

Să iubim pământul care ne mai ţine
Că este sfânt
Şi bucăţica cea de pâine,
Lucrată cu trudă de către ţărani pe câmp.

Să iubim valul de mare
Şi soarele care ne încălzeşte,
Să iubim şi firul de iarbă
Care sub picioare creşte.

Să iubim fiinţa dragă de lângă noi,
S-o iubim cu adevărat,
Căci atunci când eşti în doi,
Durerea sau necazul este mai uşor de suportat.

Să iubim binele ce ne înconjoară
Şi să nu iubim răul, care să naşte în noi,
Să ascultăm cum cântă o vioară,
Ca să uităm de greutăţi şi nevoi.

[...] Citeşte tot

poezie de Vladimir Potlog (28 ianuarie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ţara numită România

Oameni buni şi lume bună,
România ne e mumă.
România noastră Mare,
cu Dunăre, Carpaţi şi mare.
România legendară
cu români de viţă rară.
România dodoloaţă
unde toţi am primit viaţă.
Am stat de strajă la hotară
şi-am apărat această ţară.
Aici ne e ţara şi neamul.
Aici ne e râul şi ramul.
Aici viaţa nu-i amară.
De ce să plecăm afară?
Când cei aleşi să cârmuiască
închină ţara românească
marilor puteri din lume,
se leapădă de al său nume.
Hai să dăm mână cu mână
cei cu naţie română!

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tot e să fiu singur

Ce credeai Singurătate, c-ai să poţi să mă dobori,
Când captiv în a ta pânză, mă tot zbat adeseori?
Pe-al meu trup şi-n al meu suflet, n-ai să laşi măcar un semn,
Dacă tot e să fiu singur, hai să-ncerc să trăiesc demn!
Ce te bucurai, pizmaşo, când vedeai cum sunt respins,
Cerşetorul de iubire pus la punct, lovit, învins,
Nu ştiu-n coşul vieţii mele, câte zile mai adun,
Dacă tot e să fiu singur, hai să-ncerc să fiu om bun!
Ai fi vrut ca toată viaţa să mă vezi plângând şi trist
Şi ţi-e ciudă, javra dracu', că rezist şi-s optimist!
Mă înveṭi venin şi fiere, dar ca să te liniştesc,
Dacă tot e să fiu singur, hai să-ncerc doar să iubesc!
Ştiu, m-aştepţi la cotitură, când voi fi bătrân, firav
Să te năpusteşti cu ură, peste trupul meu bolnav,
Dar, trăindu-mi viaţa-n toate, ca om bun, demn şi iubind,
Dacă tot e să mor singur, te-am învins şi mor zâmbind!

poezie de Daniel Dobrica
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

... Despre...

Dau de veste omenirii, că pe pământ este
O poveste în care se scrie
Frumos sau urât, alegerea a noastră este
Faptele descrie caracterul omului se ştie

Cu frumosul eu doresc să mă împrietenesc
Să iubesc, să folosesc, să vorbesc în glumă
Nu doresc să greşesc, şi nu mă lăcomesc
Banii nu îmi folosesc să fac viaţa mea mai bună

De la pământ la lună eu privesc
Mă rog la Tatăl nostru ceresc, cele rele să mi le ierte
Zâmbesc şi la fel primesc
Trăiesc a mea viaţă cu vise concrete

Cu oameni buni mă înconjor
La mintea monştrilor nu mă cobor
Şi îi dau de zor până am să mor
La acest fel de a trăi, până când spre cer eu am să zbor...

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a întors lumea pe dos

La noi, totul e pe dos.
Bolnavul e sănătos,
Hoţu-i negustor cinstit.
Ura ne-a-împrietenit.
Bogatul este sărac,
Grasul plânge că e slab,
Nopţile sunt zile albe,
Prostului îi punem salbe.
Minciuna este regină.
Adevărul, impostor.
Omul bun poartă o vină,
Cel rău, binefăcător.
Tot răul este un bine,
Copiii ne mor cu zile.
Imposibilu-i posibil,
Imperfectul e perfect,
Frumosul este oribil,
Fără carte eşti deştept.
Aşadar,
România este locul

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (2 mai 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubind împreună

Iubirea de oameni îţi dă aripi
Ca inimile noastre să bată împreună
Încearcă cu drag, nu te pripi
Nu vreau să cred că lumea-i nebună.

Cu toţii-n viaţa noastră am căutat
Să vină ceva bun neaşteptat
Sunt oameni buni ce au jurat
Că vor avea vibraţia unui vis luminat.

În vis sunt două inimi împreună
Şi-mpart frumos o viaţă comună
Şi merg prin lume ca să spună
Că dragostea lor e curată şi nu minciună.

Trecând prin lume uşor spunând
Că ei au făcut un legământ
Unii i-au întâmpinat cântând
Şi-au reuşit să-şi trăiască viaţa pe pământ.

poezie de Eugenia Calancea (3 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!