ochi şi sărut

Sărutul verii

Mi-e dor tine, vară
De ochii tăi cuminţi
De baia de lumină
Cu sărutări fierbinţi.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul

M-aş putea pierde
în braţele tale,
aş închide ochii,
şi nimeni
nu mă va mai găsi.

Ţine-mă strâns,
cât mai strâns...
trupurile noastre-
boabe de rouă-
se topesc în Infinit.

poezie de Floarea Cărbune (2009)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mă uit atent
în ochii tăi
şi văd stelele

sărutul tău
deschide poarta
unui mic univers

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde...

Acolo unde soarele
sărută întâi pământul,
Acolo-mi sunt izvoarele,
acolo îmi port veşmântul.
Acolo ochii i-am deschis
şi am rostit cuvântul mamă.
Acolo braţe am întins,
spre tine, dulce mamă.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

ţi-am pictat buzele
să le pot săruta
şi întregul trup gol
să te poţi scălda
în lumina ochilor mei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia de lacrimi

Şi plouă, plouă
Şi plouă lin pe faţa ta
Şi nu ştiu dacă
Această ploaie vom uita.
Privesc la tine
Şi ochii ţi i-aş săruta
Dar ploaia asta
A inundat dragostea mea.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fragment de sonată fără nume

Îţi voi săruta mâinile
Cum sărută vântul trandafirul serii.

Îţi voi săruta gura
Cum sărută vâlvătaia focului lemnul.

Îţi voi săruta ochii
Cum sărută soarele geamul, în zori.

Îţi voi săruta fruntea
Cum îndoiala sărută gândul...

poezie celebră de Jose Maria Peman (1987)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

tu eşti poemul meu întreg
săruturile tale crini le poartă
pe măsură ce te scriu eu înţeleg
ochiul lacrima zburând moartă.

catren de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stafie

Am simţit nişte degete moi pe gât
Cineva parcă mă strangula

Buzele erau şi aspre şi dulci
Cineva parcă mă săruta

Oasele mele vitale gata să se frângă
M-am pierdut în ochii altcuiva

Era un chip pe care îl ştiam
Un chip şi blând şi încruntat

N-a zâmbit n-a rânjit
Avea ochi larg deschişi pielea albă

N-am zâmbit n-am plâns
Mi-am ridicat mâna şi i-am atins obrazul.

poezie clasică de Harold Pinter din Drama (1983), traducere de Gabriela Abăluţă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii flori

Îţi mai aduci aminte când sărutată toată,
Pe buze vântul dulce cu o floare se juca?
Petalele de măr surprinse, dintr-odată,
De inocenţa clipei pe gene-au prins să-ţi stea...
Trecut-au ani, iubito, la rând, fără zăbavă,
Şi-acele clipe, poate, din gânduri au zburat,
Doar merii albi prind timpul – scântei, ca într-o lavă,
Şi dragostea şi-o poartă prin ochii-ţi sărutaţi...

poezie de Alexandru Răduţ din volumul de versuri Lumi (2015)
Adăugat de Amalie Hauser
Comentează! | Votează! | Copiază!