Poezii despre pârtie și timp
poezii despre pârtie și timp.
Al nostru cânt...
Azi văd cumplit bilanțul vieții mele,
cu vise speranțe și minciuni
și fața mea palidă și ștearsă de timp,
cu nostalgii și regrete în trup și simțire,
de vise, de nădejdea că-n ziua de apoi
să urc pe panta uriașei pârtii
spre hotarul ce ne leagă firesc
și rămâne calea dreaptă
pe care o ezităm și n-e teamă,
de ceea ce ne-așteaptă în față
și cu timpul să înțelegem al nostru cânt...
poezie de Eugenia Calancea (13 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curcubeul din lentilă...
se pune în semi-lună,
noaptea-n soarele din bec
doar cu dioptrii s-alerg.
Gândul face pârtii pe hârtie,
atras ca un magnet.
Cuvintele dansează-n
hora poeziei cu viteza luminii.
Mirosul de cerneală
îmi stă brodat pe față.
Orele zboară ca vântul!...
Dimineața își varsă
lacrima în gura ierbii.
Rimelul cade greu pe gene.
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu (30 mai 2016)
Adăugat de Cristina Mariana Bălășoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochi cachi
! halucinațiile înserărilor mele
îmi aprind gândurile,
într-un dor imanent firii,
în care adesea mă scald
înger rătăcit prin sângele-mi cald,
favorabil iubirii!
! mi se strecoară Timpul, printre degete,
sufăr de-a fi om,
într-o lume de mărăcini,
dar mă consolează de puținul înspinat
al acestei lumi, prea des
alunecând pe pârtii înfiorate de schi
cele două lumini,
de zeie,
din ochii tăi cachi
candidă Femeie!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătatea sfredelește lacom, nu doare dar mă sting
poate că e prima oară când
mă gândesc la moarte
o văd frumoasă
ca o înălțare
ca un zbor
fără lumină
dinspre primăvară către toamnă
și invers...
strâng în brațe copilăria
în labirintul dintre ani
mama brodează liniști
tata
plecat și el
caută înțelesurile cerului
în jurul meu strănepoții
construiesc drumuri și castele de nisip
doar iedera urcată peste horn
sufocă păianjenul crescut din fântână
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineață de iarnă
Ce zi frumoasă! Ger și soare.
Iubita mea, mai dormi tu, oare?
Deschide ochii larg și sari
Din somnul dulce. Iată zorii.
Acum în calea Aurorii
Ca Steaua Nordului răsari.
Aseară viscolea într-una.
Arar ieșea pe ceruri luna
Din nouri, și-o asemănam
Cu-o palidă, gălbuie pată.
Iar tu stăteai îngândurată...
Și-acuma... uită-te pe geam:
Albastru-i cerul, și covoare
De nea se-ntind lucind la soare.
Copacii în pădure-s goi
Și negri. Brazii verzi se-mbracă
În străvezie promoroacă,
Și râu-i sclipitor de sloi.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Monica Mirea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inexistent
Când uiți de existență, d-orice gând,
Le pierzi în haosul nimicului total;
Timpul s-oprește și trăiești imponderal...
Ești pururi punctul zero, nu exiști, e doar străfund.
Alunecarea n-are nicio pârtie, culoare;
Nu ești, n-ai fost, e vidul absolut,
E fracție, e-un vis de-o zi sub un minut...
E doar extazul pur, necăutat, oprești numărătoare.
Din tresărirea la real, nu-ți faci iluzii;
E doar pasaj nedefinit de încercare
Tradus prin diabolica sintagmă de trădare
Ce-o ascunzi totalitar de muritori, creând confuzii.
Lumină îi ești umbrei, negru-incandescent
Cum golul aspirant al gravității;
Uitata tentativă de-a exista a umanității...
Creația absentă, lipsa de bun simț, inexistent!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semnalul matinal
Ca-ntr-un joc născocit ieri,
înfruntând aceeași pârtie alunecoasă
neobosit urci și cobori.
Împreună, rostogolim peste trupul zilei
blânda nălucă înfrigurată.
Tu taci și aștepți din umbră
semnalul matinal al startului
ca și cum fiecare rătăcire
ar fi binevenită.
Alteori, te amăgeai tânguindu-te mie,
numărai pe degete clipe închipuite
și lacrimă-ți era victorie bănuită.
Liniștea în care-ți aștept acest balans
e ca o mantie urzită între mine și tine
între iluzii și desfătări
ce au puterea uneori
s-atingă sublimul.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Telescaunul
Cât este ziua de lungă,
Că e soare, nor sau vânt,
Peste pârtii, peste strungă
Urci, cobori, plin de avânt.
Brazii fruntea și-o ridică
Să privească al tău zbor
Uluiți că nu ți-e frică
Și nu ești șovăitor.
Nu îți pasă dacă lumea
Plânge, țipă sau suspină,
Fiindcă valea, codrul, culmea
Știu că nu ai nicio vină.
Și-uite așa îți trece timpul,
Urci, cobori, și-apoi urci iară,
Și se schimbă anotimpul
Toamnă, iarnă, primăvară...
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (11 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carul Mare...
Ultima noapte de vară,
ultima noapte, pe care
pârtie lasă stelară
roțile Carului Mare...
Iar am rămas fără suflet,
fuge când dorm și gata,
fuge tiptil, cu răsuflet
parc-alungat cu lopata.
Și mă cuprinde o jale,
jalea de toți și de toate
curge ca apa la vale,
dusă de moară în spate....
Curg ca o piatră zmuncită
din-tr-un vârtej atmosferic
și peste zare zburlită
plată ca râsul isteric.
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (14 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reconfigurând viitorul
cuburi suprapuse
chiciură-
peste dealuri
schelete de pește
peste dealuri
schelete de pește-
umblând prin zăpadă
umblând prin zăpadă
lumina stelelor
în fântâni de cuvinte
lumina stelelor
în fântâni de cuvinte-
deschizători de pârtii
deschizători de pârtii-
copac înflorit
[...] Citește tot
poezie de Anișoara Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre pârtie și timp, adresa este: