Poezii despre pagubă și timp
poezii despre pagubă și timp.
Câteva versuri neindexate
Mi-am mângâiat
soția în mare grabă
dar tot am pierdut
douăzeci și opt de lei
apoi
de șapte lei
am contemplat cerul
albastru ca o sută
în sfârșit
mi-am alintat copilul
preț de zece minute
ceea ce mi-a adus un prejudiciu
de doisprezece lei și cincizeci de bani
cu siguranță
viața ne-ar pricinui
incalculabile pierderi
dacă din fericire
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timp frumos
Un pământ roditor
O lună cumsecade
O mare bucuroasă de oaspeți
Un soare surâzând
Deasupra apei
Copilele sărace
Și toți băieții de pe lume
Se lasă pradă celei mai profunde bucurii
Nu va mai fi vară nu va mai fi iarnă
Nu vor mai fi toamnă primăvară
Numai timp frumos tot timpul
Și Dumnezeu zvârlit din raiul pământesc
De-acești copii simpatici
Ce nu-l mai recunosc drept părinte-al lui Adam și-al Evei
Se duce la uzină să-și caute de lucru
De lucru pentru el și pentru al său șarpe
Dar nu mai sunt uzine
E numai
Un pământ roditor
O lună cumsecade
[...] Citește tot
poezie clasică de Jacques Prevert
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abracadabra
Abracadabra a trecut sumbră pe aici
Cu mare fast și cu tam-tam desăvârșit
A fost indusă repetitiv și premeditat
Cu puteri magice dar distructive
Și impusă de cei mârșavi cu jind
A produs îndeobște noi dezastre
Și pagube laterale și colaterale
Au început aproape de demențial
Să vină zile intoxicate cu chimicale
Și preparate infestate cu alde E-uri
Codri falnici care nici nu mai sunt
Și satele mele tind să devină bejenii
Copiii puțini care-s tot mai stingheri
Strigă din priveliști de haos și ruine
Încotro te prefaci în zadar națiune
Iar cele cumulate în conturi peiorative
Denotă o nouă urâciune a pustiirii.
poezie de David Boia (12 iulie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nehotărâre
Cu binefacerile care ne ocolesc
nu reușim să intrăm în contact
și crezi că nu-i nicio pagubă,
mai mult, le dăm uitării și mergem înainte
fără să ne mai amintim de lipsuri.
Vor apune treptat stelele nopții,
se va face o dimineață de primăvară,
dragostea câtă a fost
s-a consumat într-o iubire sălbatică,
tu și în amiaza zilei mai tânjești,
dar eu am plecat pe drumul promis.
Nu știu dacă vrei să mă urmezi,
n-ai spus nimic
și timpul nu face pauze.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amendamente
Nici vorbă de justețe
La acești posesorii de dividende
Care emit amendamente false
Le răsucesc și răstălmăcesc
De un sfert de veac întruna
Le promulgă în mod dubios
Aflați undeva sus la tarabă
Dealeri oportuniști cu firea
De natură introvertiți în plen
În subsidiar și în alte poziții
Puși acolo prin metode frauduloase
Pe căi întortocheate dar ilicite
Scot amendamente în favoarea lor
Exclusiv pentru avantaje proprii
Pentru camarila lor meschină
Din care rezultă preocupări indecente
Predominant produc afaceri deocheate
Provoacă stresuri și răni grave
Produc pagube ravagii ți distrugeri
Care ne apasă pe suflet și pe nervi
[...] Citește tot
poezie de David Boia (30 octombrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-au căzut nasturii de la cuvinte
m-am trezit într-un vacarm îngrozitor
în mijlocul unui miting de proporții
zilele trecutului s-au revoltat
cereau daune morale pentru timpul irosit
din memoria colectivă am reținut o zi
când mi-au căzut nasturii de la cuvinte
și am rămas însărcinată cu limba română
atunci ne-am încolăcit starea
în singurul ochi al mării
rămas deschis peste noapte
nu mai rețin momentul când au căzut în gol
de la etajul tragediilor nescrise
spânzurate de funia sau furia ideilor...
poezie de Any Tudoran
Adăugat de Any Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manuscrisele de la marea lume moartă
Din jurnalul unei tipe necunoscute
am scos taina: cum să colorăm iarba iarna.
Am senzația că v-am mai spus asta.
Continui să cred, că sfârșitul lumii a fost anul trecut
iar acum orbecăim într-o pungă de timp,
căutând altă lumină și alt întuneric.
Noi rătăceam resemnați, intrările din noi.
Uneori, femeia erai chiar tu,
alteori erai doar o imagine, cu aceleași detalii.
Întunericul meticulos pășea în urma noastră,
ca un fachir pe cioburi de amfore demodate.
Pierzând simțul tactil,
o vreme pipăibilă și bună
se scurgea, printre veșnicii înnoptate.
Din câte știu, n-aveau nici lună!
Aș fi putut să mă ridic și să plec,
recunoscându-i lui Dumnezeu
zilele pline de bârfe și minciuni...
dar afară e-o bătaie cu manuscrise
și poemele grele făceau pagube mari,
[...] Citește tot
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești eminentul
Negreșit, undeva ni se inventariază
clipa în care, singuri
învățăm să înlocuim,
să ștergem la nevoie
dioptriile zilei.
Zodiacul așterne ispita
în palme de rouă.
Noaptea se-nconvoaie în chenarele
așteptării.
Fluierând a pagubă
arunc în latul drumului
cu castanele acelui octombrie
ce mi-a zdrențuit sufletul.
Prin râsul despletit al lumii
Nimic nu se mai leagă
știu,
accepți sentimentalismele
[...] Citește tot
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima trăsură
Astăzi am pierdut din nou trăsura
Următoarea vine doar la anul
Și m-au dat afară de la hanul
În care îmi țineam harababura
Am renunțat pe rând la câte toate
M-au însoțit în viața asta scurtă
Un pachet de cărți că pentru burtă
Zoresc braunian atâtea gloate
"- Ia-mă nene!", le fac semn la toți
Demnitarii care au calești
De care dragul meu să te ferești
De nu vrei să nimerești sub roți
Și-aștept așa de-o veșnicie poate
Un cățel chiar mi-a stropit pachetul
Că mi-a venit să-l prind de cap procletul
Să-mi plătească daunele toate
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară
După-atâta frig și ceață
Iar s-arată soarele.
De-acum nu ne mai îngheață
Nasul și picioarele!
Cu narciși, cu crini, cu lotuși,
Timpul cald s-apropie.
Primăvara asta totuși
Nu-i decât o copie.
Sub cerdac, pe lăuruscă,
Cum trecură Babele,
A ieșit un pui de muscă
Să-și usuce labele.
Păsările migratoare
Se re-ntorc din tropice.
Gâzele depun la soare
Ouă microscopice.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Ramona Doleanu
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre pagubă și timp, adresa este: