Poezii despre panică și visare
poezii despre panică și visare.
Ambientală
Ai lăsat în lumea de afară
gândurile amputate ale febrei
cu care întorci spatele prizonier
voluntar
aceluiași recviem, nu contează împreună,
se aseamănă visele în fețele oglinzii
în spatele serii
pustiind în palme
rimele cu care te iubesc, ușa lumii de afară
sinteză la boală,
atacuri de panică în neputința
nu ai cuvinte.
poezie de Iulia Mîndrean din Valsurile omului de gheață (30 aprilie 2015)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise clandestine
Doar soarele mai mângâie ca tine,
La răsărit, când încă e răcoare
Și mă trezesc din vise clandestine
Ca frunzele surprinse-n întomnare,
Când se abandonează în neștire
Și cad în iarbă ca o sărutare,
Cum buzele răsfrânte-n contopire
Păstrează gustul și parfumul gurii,
Ochii trimit săgeți de-nvăluire
Așa cum prevestiseră augurii,
Deși, au profețit pe jumătate,
Nu au vorbit de panica pădurii,
Când frunzele vor fi însângerate.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise clandestine
Doar soarele mai mângâie ca tine,
La răsărit, când încă e răcoare
Și mă trezesc din vise clandestine
Ca frunzele surprinse-n întomnare,
Când se abandonează în neștire
Și cad în iarbă ca o sărutare,
Cum buzele răsfrânte-n contopire
Păstrează gustul și parfumul gurii,
Ochii trimit săgeți de-nvăluire
Așa cum prevestiseră augurii,
Deși, au profețit pe jumătate,
Nu au vorbit de panica pădurii,
Când frunzele vor fi însângerate.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dunărea
Frumosa Dunăre se zbate in albia albă
Între malurile vieți, între două țărmuri surori
Așa se zbate în largul oglinzii
Precum visul în miezul nopții.
Dunăre, Dunăre apă rece, apă caldă
Aduci putere celor sortiți să piară
În adîncurile tale vii, pline de necunoscut
Și cunoscut!
Aleargă valuri după valuri
Ținînd viața în alertă și cunoscutul în panică
Pentru viața ce urmează.
La răsărit de munte pe malul dreptății
Și al puterii ce curge din destinul tău
Frumos, Dunăre albastră!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua Polara
Visez la Steaua Polara
Nu pot ajunge la ea niciodata.
Am nevoie de ea
Sa-mi fie calauza,
Sa nu-mi pierd drumul,
Sau sa mi-l gasesc
Urmand lumina ei, neabatut.
Incerc sa nu ma ratacesc
In intunericul din mine.
Caut Steua Polara.
Daram intuneric dupa intuneric
Si gasesc in mine lumina ei
Si, o vreme, ma calauzesc
Dupa stralucirea ei.
Apoi ma pierd din nou
Cand Steaua Polara paleste.
Ma aflu intr-un hatis,
Ma cuprinde panica,
[...] Citește tot
poezie de Iulia Comaniciu (ianuarie 2000)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
m-am îndrăgostit de galliano și am visat asta
(de fapt am căzut din pat dar mi-era rușine să-ți zic)
voiam să-mi pieptene cineva părul
vezi de asta l-am tuns pe tot
cele mai nepotrivite mâini au trecut prin el iar acum
arăt ca un băiețel fericit cum ar fi trebuit
m-am îndrăgostit de galliano păcat
că l-am iubit doar pentru maică-mea a fost un
vis-trofeu din care nu pot deduce cum
mișc mâna în somn
fiindcă cel care doarme cu mine n-o vede
acum nici măcar nu mai am sens
strâng unghii strâng mâini strâng
poeme mototolite și le vând la kg
oamenii le găsesc interesante păcat că eu
[...] Citește tot
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taina mea
secretul
Poezia e o compoziție muzicală. Sunetul îmi dictează... puterea cuvântului.
Eu nu am nicio taină. Inspirație e dictată de cineva din mine. Am o dublură. Odată am fost violonista din mine... Altădată inginera din mine. Altădată am predat vioara... și, mai târziu am fost autodidacta și poeta... toate funcție de locul unde trupul meu a fost mutat, influențează doar natura... războiul, zgomotul armelor, panica din noi... limba în care comunici... Cei care au rămas pe loc... în orașul care nu se întâmplă nimic... bat apa-n piuă despre vise ireale. Profeția e în mine. Știu dinainte totul... dar nu ziua, oră, secunda! Mă pregătesc pentru ea...
Voi sunteți pierduți.
Eu mi-am găsit locul. Din balcon văd marea. La orizont sunt dușmanii!
poezie de Bianca Marcovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La 10 ani voiam să fiu mai mare, Doamne,
cu mult mai mare
poate cu 10 ani
sau cu 20 de ani
îți ceream să mă înveți să cresc
cât ai bate din palme
uite așa
să pun vis peste vis
și să rodească
la 20 de ani voiam să mai păstrez din copilărie
să dorm mai mult
să nu mă înec în plâns din pricina iubirilor nereușite
să fiu cu 5 sau cu 10 ani mai mică
deja îmi era teamă de ziduri
voiam să rămân
cu pumnul meu de țărână
nelucrat
pus într-o parte a lumii
la 30 de ani voiam să opresc timpul
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un dor nebun de dragoste
Un dor nebun de-un vis și-o amintire
Trecutul din uitata zare,
Amplifică o panică simțită-n diafragmă.
Și simt iubirea cum îmi curge-n vene
Și inima cum bate-n tâmplele-mi.
Mi-e dor de noi, de-a ta privire
De glasul dulce ca o mângâiere
Și nu știu ce aștept de nu pornesc spre tine
Căci sufletu-mi tânjește de-al tău dor...
De un sărut, de-o îmbrățișare.
Mi-e dor de un gest
De-un semn ce îl aștept
Ce tu mă lași doar ă-l ghicesc...
Mi-e dor de dragoste, de tine
Și poate de-un sărut în plus...
De toate câte nu am spus...
Căci încă sunt nebunul ce mereu iubește
Ce n-a știut până mai ieri
Că-n mine zace o poveste de iubire.
Te-am strâns în brațe tremurânde
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maci
mi-am luat frica de gât și am speriat-o
făceam mâncare pentru familia mea frumoasă
tot mai frumoasă
tot mai frumoasă da
în ciuda limbilor boeme și a cârpacilor de zvonuri
am luat-o de gât și s-a speriat de moarte
da, de moarte s-a speriat
și de frică a intrat în tocătorul de carne
și mie nu mi-a fost milă de frica mea
și am dat-o la carne deși putea avea salmonella
sau cancer sau altcevaaaaaa
apoi mi-am vopsit buzele cu roșu aprins
foarte aprins de urlau după mine știi cum urlau
după mine toate genocidele toate
prozele și toate altarele
și nu mă durea nimic și umblam liberă
printre aceste stări roșii ca buzele mele de femeie
care are cea mai frumoasă familie
și nu știe de frică și nici frica n-o mai cunoaște
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre panică și visare, adresa este: