parcuri şi suflet

An mort

Casa veche cu coloane albe,
Parcul si mai vechi ca ea;
Cerul vanat peste care salbe
Pier cocorii-n seara grea.
Nucii negri, pajistea desarta
Si pustie, ca si parc si nuci,
Amintirea care-mi bate-n poarta
Lung, in sufletul de tuci.
Miros jilav de trecut si ploaie —
Si mai putred si mai stins
Calendarul vested ce-n odaie
Starvul timpului l-a strans.

poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O cupă de iubire

Din cupa timpului dăruită de Tine
mâinile mele vremelnice au risipit clipele
pe zâmbetele copiilor, prin leagăne şi parcuri,
prin bucatării şi şcoli.
La judecată vin doar cu mulţumirea sufletească
şi cupa plină de amintirile iubirii noastre, Doamne!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gounod

Divinul vals se pierde'n noapte
Se stinge într'un parc cu flori -
De-o dureroasă armonie
Te simţi cuprins - şi parcă mori...

Să fie sfânta adiere
A geniului de artist,
Ce-atinge sufletele noastre
Nespus, ne'nchipuit de trist?

Sau este veşnicul tău farmec,
Dumnezeescul tău delir,
Când, singură, în orice noapte,
Îţi plângi viaţa în clavir?

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O cupă de iubire

Din cupa timpului
dăruită de Tine
mâinile mele vremelnice
au risipit clipele
pe zâmbetele copiilor,
prin leagăne şi parcuri,
prin bucătării şi şcoli.
La judecată
vin doar cu mulţumirea sufletească
şi cupa plină
de amintirile iubirii noastre, Doamne!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnire cu mine

Privit-am în suflet ieri
Cu un ochi şi plictisit,
Rătăcind pe nicăieri,
Pe mine m-am întâlnit.

Hoinăream atunci pe stradă-n
Prag de seară cenuşie,
În armură fără spadă
Şi- ntr-o mantie grie.

Eu intrând politicos
În vorbă, m-am salutat,
Dar cel vechi călca nervos,
Trotuaru'-ngândurat.

Pe alei, prin parc umbla
Da'prin alte vremi şi eu,
Înţeles-am că afla,
Prin trecut alt eu.

[...] Citeşte tot

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra de vânt

Nerăbdătoare,
toamna zvoneşte la uşă.
Timpul îi recunoaşte frunzele
după ecou.
Sub clopotul amurgului,
un suflet pribeag.
Într-o tăcere devastatoare,
dorul mângâie-n taină
mozaicul băncuţei din parc;
altădată,
potolind neliniştea fericirii.
Prin lumina estompată,
nepăsătoare,
lumea-şi foşneşte rostul.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur cu ceilalţi

Carnea acoperă osul
şi mai e şi o minte acolo
şi uneori un suflet
şi femeile sparg
farfurii de pereţi
şi bărbaţii beau prea mult
şi nimeni nu-l găseşte pe celălalt

Doar îl tot caută
târându-se-n sus şi-n jos prin paturi.

Carnea acoperă osul şi
carnea caută ceva mai mult decât carne.

Nu avem absolut nicio şansă:
suntem captivii aceleiaşi sorţi.

nimeni nu-l găseşte niciodată pe celălalt.

Ghenele oraşului sunt pline

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucureşti

Mi-e dor nespus de oraşul meu,
Imperfect cum a vrut Dumnezeu
Râsete-n noapte, triste poveşti,
Mi-e dor de tine, drag Bucureşti!

De terasele pline, parcuri şi alei,
Unde-s maşini tunate si derbedei
De Dorobanţi şi de Centrul Vechi
Muzica ce sună plăcut în urechi.

De mall-uri şi bulevardele largi,
Unde, pe şest, o marijuana tragi,
Şi prea uşor cheltui 200 de RON
Pe curvele triste-n ciorapi de nylon.

Terenul de fotbal şi sala de forţă
Sufletul mi-este aprins ca o torţă
După tot felul de chestii lumeşti,
Mi-e dor de tine, drag Bucureşti!

poezie de Alex Dospian
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cutia pandorei

Mi-am scos inima
din cutia Pandorei,
am îmbrăcat-o în frac,
la gât i-am legat papion alb,
mâine am să-i cumpăr
ghetuţe de lac
marca Louis Vuitton
şi, am să-i dau drumul
prin labirintul străzilor
să alerge hai-hui,
să fie liberă,
să fluiere,
să-şi găsească,
o inimă
parteneră,
să danseze demenţial,
prin intersecţii,
în autobuze,
prin gări,
prin parcuri,

[...] Citeşte tot

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori toamna e pustie...

A venit răsăritul din toamna sufletelor pustii,
în parc sunt atât de multe bănci goale,
ce încă păstrează atât de multe fotografii,
cu îndrăgostiţii din vara fierbinte.
Azi toate băncile plâng şi sunt înverşunate,
mai prind doar frunzele în zbor,
crezând că sunt îndrăgostiţi cu dragostea lor.
A venit toamna viselor cărămizii,
când frunze şi flori cad pe rând răpuse
şi se ascund în sufletul pământului...
A venit toamna cuvintelor nerostite,
atât de multe fericiri şi inimi frânte,
aripile îngerilor au căzut pe jos
şi sufletele sunt transformate-n lacrimi,
ploile de toamnă revin haotic
şi merg în cu o iubire de împrumut,
din cerul curcubeu al asfinţitului de soare.

poezie de Eugenia Calancea (6 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!