Poezii despre parcuri și viață
poezii despre parcuri și viață.
Și-a fost o zi... și-a fost o seară,
A fost o zi de primăvară,
Într-un parc, într-o grădină,
Plină de viață și lumină...
catren de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gounod
Divinul vals se pierde'n noapte
Se stinge într'un parc cu flori -
De-o dureroasă armonie
Te simți cuprins - și parcă mori...
Să fie sfânta adiere
A geniului de artist,
Ce-atinge sufletele noastre
Nespus, ne'nchipuit de trist?
Sau este veșnicul tău farmec,
Dumnezeescul tău delir,
Când, singură, în orice noapte,
Îți plângi viața în clavir?
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă
A mai trecut o toamnă după toamnă
Și tot așa vreo zece ani la rând
De mult n-ai mai văzut zăpadă doamnă
Vezi zi și noapte frunzele căzând.
Prin parc trec pași nepăsători și toate
Îmi par desprinse parcă din trecut
A mai trecut o toamnă și-ncă-o toamnă
Deși ninsoare-n barbă aș fi vrut.
Aș vrea din urmă moartea să ne-ajungă
Dar vom trăi bătrâni, la infinit
Aceeași viață nepermis de lungă
Aceeași toamnă fără de sfârșit.
poezie de Mihail Mataringa (3 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Doar toamna...
Din parcul cu castani și tei
Doar amintirea a rămas
De când eram noi mititei
Și am ajuns mari pas cu pas...
Și-acum e-același parc, nu zic...
În plus cu câțiva copăcei,
Ba cu-n nepot, ba cu-n bunic
Ce se perindă pe alei!...
Doar toamna trece-al vieții fus
Prin stropi de amintire?!
Doar toamna pare un apus,
Sezon de preasfințire!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (29 octombrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Băncuța amintirilor
Pe-o băncuță într-un parc
Am privit luna-mpreună
Viața mea am pus-o-n arc
Și-am cântat cu ea pe strună.
Și de-atunci îmi este dor
De privirea ta, mereu,
Clapele îmi cântă-n cor
Cu credință-n Dumnezeu.
poezie de Nicu Petria (15 februarie 2013)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Darul meu
Pe banca din parc așteptai viitorul.
Erai, atât de încordat,
Cu pumnii strânși, așteptând!
Voiam să mă cuprindă brațele tale
Dar nu le-ai întins.
Privirea ta, nu m-a atins!
Cum să poți primi viitorul,
Altflel, decât cu brațele deschise?
Deschide-ți, inima, în primăvară
Și uită de iarna din noi!
Și, du-mă, departe, cât mai departe!
Rotește-mă, în alte ochiuri de viață,
Să ajung la inima ta
Și al nostru va fi viitorul!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost...
trec zile, trec luni,
în grabă, grămadă
tu vrei să mor de dorul tău
te-am căutat femeie, o viață întreagă
ne-am întâlnit în parcul de castani
la margine de timp, la margine de ani
te așteptam odată într-o gară de doi
nu ai venit sau poate timpul a uitat de întâlnire, ai uitat de noi
cine azi mai știe, cine...
îmi era dor acut de primul nostru sărut
pierdut azi între ani
ce a rămas din noi
o tristă agonie a unui vis
mă arde încă dorul tău și plâng în gând de dragul tău
eu am plecat spre veșnicie
să plâng pe o coală goală de hârtie
tu cauți alt bărbat și alt tărâm de dor
așa este în viață
totul este trecător
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Provincială
La margine în prelungire
Într-un oraș provincial
Flori de salcâm cu dăruire
Arată albul de cristal
Viața încă mai pulsează
Adiacent pe roți de fier
Locomotive defilează
Stau un minut și-n noapte pier
În ziua caldă, monotonă
Lângă statuile din bronz
În parcul verde stau de vorbă
Bunici în cărucior cu roți.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul șoaptelor de toamnă
Septembrie acesta-i o splendoare,
Iar parcul ne încântă-n verde viu
Sub cerul care-i încă azuriu
Și-nveselit de razele de Soare.
E-un timp ce ne-amintește luna mai...
Îți amintești de maiul de demult,
Când totu-n viață ne era tumult
Și ne simțeam ca îngerii în Rai?
Așa e și acum, iubita mea,
Ca și atunci, iar frunzele-mi șoptesc
Același susur fin, copilăresc.
Mai spun că nu e mult și vor cădea,
Plutind ușor prin toamna ta și-a mea,
Cu-același foșnet simplu: "Te iubesc!"
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe tine te-a trimis Domnul cel Sfânt
Pe tine te-a trimis
Domnul cel Sfânt
să-i dai sens vieții mele
pe pământ.
Eram singură
și neajutorată
când tu ai apărut
odată-n viață.
Mi-aduc ș-acum aminte,
ce fericiți eram
când braț la braț prin parc
noi ne plimbam,
pluteam de fericire amândoi,
nici nu simțeam
de viscole,
ori ploi.
S-au scurs ani,
de parcă e o veșnicie,
dar pot și alții mulți
ca să mai vie
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Calancea (14 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre parcuri și viață, adresa este: