Poezii despre petrol și timp
poezii despre petrol și timp.
Păcatul
Păcatul plătit este pe jumătate iertat.
Ca o lampă de petrol ardem flacără vie...
Ardem până ce devenim un atom
Petrecându-și secundele spre ultima frontieră.
O funie de păcate ne leagă de moarte...
A. D. N.-ul durerii!
Martiri ai cuvintelor,
Altare de lacrimi,
Ascunsele patimi...
Și toate din păcat revărsate,
Din tăcere, în moarte...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii timpurilor noastre
Suntem copiii timpurilor noastre;
aceastea sunt timpuri politice.
Cât e ziua de lungă, toată noaptea,
toate lucrurile și acțiunile ale voastre, ale noastre, ale lor
sunt lucruri și acțiuni politice.
Fie că îți place, fie că nu,
genele tale au un trecut politic,
pielea ta, o formă politică,
ochii tăi, o căutătură politică.
Orice ce spui, reverberează,
orice nu spui, vorbește pentru el însuși.
Așa că, oricum, tu discuți politică.
Chiar când mergi în pădure,
tu faci pași politici
pe un teren politic.
[...] Citește tot
poezie clasică de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie pentru un corcoduș
Peste sute de mii de ani,
eu voi fi petrolul pentru care
se bat mușuroaiele, iar
tu vei fi cărbune găsit din plictiseală
prin văgăuni rămase poate șomere.
Și ne vor incinera în aceiași
termocentrală, uniți de niște
mâini obosite într-un fum ce
va arăta precum o stafie care
nu cere răzbunare ca în Hamlet,
dorind mai mult ca sigur să fim
considerați măcar un nor ce
îi obligă pe copii
să deseneze.
Iar oamenii vor trăi în același
confort, dorind să-și arate
corpul întregii veșnicii, în timp
ce-și vor arde strămoșii pentru
[...] Citește tot
poezie de Alexandru-Valentin Petrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce țară mândră și frumoasă ești
Tânără chipeșă cu părul bălai
Luminată de lună și de-al ei alai,
Alunec-o stea și-n plete ți se-agață
Dându-ți putere și poftă de viață.
Ce țară mândră și frumoasă ești
Cu rochia verde smarald te fălești,
Din aortă spre vene petrolul îți pulsează
Lanul de grâu la picioare ți se-așează.
Greutățile ce umerii ți-au apăsat te-au copleșit
Ți-au turnat putregai pe dantela sufletului ostenit,
Dar ai avut curajul să continui, nu ai renunțat,
Pe dușmani în firida timpului i-ai întemnițat.
Îți sângerează amintirile cu petale mici de maci
Dar te ridici biruitoare pe-ai destinului araci,
Pe prispa sufletului zace mormânt lângă mormânt
Strămoșii te urmăresc cum aperi pământul sfânt
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce țară mândră și frumoasă ești
Tânără chipeșă cu părul bălai
Luminată de lună și de-al ei alai,
Alunec-o stea și-n plete ți se-agață
Dându-ți putere și poftă de viață.
Ce țară mândră și frumoasă ești
Cu rochia verde de smarald te fălești,
Din aortă spre vene petrolul îți pulsează
Lanul de grâu la picioare ți se-așează.
Greutățile ce umerii ți-au apăsat te-au copleșit
Ți-au turnat putregai pe dantela sufletului ostenit,
Dar ai avut curajul să continui, nu ai renunțat,
Pe dușmani în firida timpului i-ai întemnițat.
Îți sângerează amintirile cu petale mici de maci
Dar te ridici biruitoare pe-ai destinului araci,
Pe prispa sufletului zace mormânt lângă mormânt
Strămoșii te urmăresc cum aperi pământul sfânt.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Morală de un pol și două rime
Am ascuns și eu un pol
Pentru zile cenușii,
Să mă jefuiești, să știi,
Nici de sări cu un pistol
Nu mi-l iei, cât tu vei fi;
Ce te crezi? C-ai monopol
Dacă-n jurul tău mă ții
De e noapte, de e zi?...
Am și eu, ascuns, un pol
Pentru zile de-alea gri,
Așa că, nicigând, parol,
Polul meu n-ai să-l obții,
Și să-l vezi, va trebui,
Frumușel, să-mi dai ocol,
Dar mai bine
să-ți revii (!)
Fincă îți va sta nasol
Tu ai doi, prin galaxii
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul tancului petrolier
Acesta-i cântul îngânat de tancurilor petroliere,
În vreme ce trudesc sub soarele-n scădere
"Noi nu călătorim purtate de-aripi sus, pe cer,
Nici nu cunoaștem gloria pe care-o-împarte-un velier
Celor care-i desfășoară pânzele-n a brizei adiere.
Noi cutreierăm mările putând pieri în flăcări arse,
Cu țițeiul curgând prin conductele și vanele flămânde,
Înfruntându-ne destinul sumbru prin bezna fără stele,
Oricând o torpilă putând să ne scufunde."
Asta ni-i povestea, spun tancurile,-n vârtejul apelor saline,
În vreme ce-îmbarcă apă pe puntea principală
"Începând voiajul știm că s-ar putea, o, știm prea bine,
Să sfârșim în portul iadului, nu pe câmpii eleusine,
Charon ne-îmbie zilnic pe Styxul lui de ură și de smoală.
Totuși, navigăm, ne facem datoria pân' la capăt,
Deși finalul poveștii-l știm, fiind de la-începuturi spus;
Vom înfrunta valurile care ne pot fi mormântul
Până când Domnul ne va hotărî destinul acolo El în ceruri, sus."
poezie de Arthur Gordon din Anii primejdiei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Torpilarea tancului petrolier
Ați văzut vreodată-un tanc petrolier lovit?
Nu este-o priveliște dintre cele mai plăcute.
Nava de la prova la pupa arde ca un chibrit,
Inflamat, țițeiul spre cer balauri roșii-asmute.
Fum negru-acoperă și castel, și bărci, și catarge, și binte,
Cenușă-otrăvitoare și neagră peste tot se lasă;
Explozii și flăcări, gaze și lavă fierbinte
Învăluie nava nu demult atât de-orgolioasă.
Marinarii de pe navele din apropiere,
Privesc triști tancul care arde, orizontul întunecându-l.
Neavând nici mijloace să-l ajute și nici putere,
Privesc doar și-așteptă să le vină și lor rândul.
Nava strânge-n brațe și ia cu ea-întregul echipaj
În mormântul fremătător și rece din abis,
Iar toți cei care-au străbătut mările plini de curaj
Și-au câștigat dreptul la un voiaj în paradis.
[...] Citește tot
poezie de Robert Goodwin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartierul din fotografie
În 1939 - ce toamnă!
Refugiații polonezi umpleau șoselele.
Ne-am întâlnit pe-o stradă pe care războiul la urmă a ucis-o
și-am colindat toată ziua orașul.
Casele au dansat fantastic
și trenurile cu petrol au trecut sfârtecate prin gări.
Ploua cu stropi mari ca niște viermi de argint.
De jur împrejurul nostru, călătoreau plopii;
femeia cu obrazul de lipie străbătuse calmă rombul din piață,
dar strigătul negustorilor avusese ceva straniu la urmă.
În 1939 - ce toamnă!
Mă urmărește imaginea omului cu obrazul ciupit,
mă neliniștea complotul sceleraților împușcați în cetate.
Strigătul negustorilor avusese ceva straniu la urmă
și veacul lua tot mai mult forma unei sticle-înfundate.
Cine ar fi bănuit că ploile n-or să mai sune
pe tablele caselor?
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți sângerează amintirile...
Tânără chipeșă cu părul bălai
Luminată de lună și de-al ei alai,
Alunec-o stea și-n plete ți se-agață
Încercând să-ți topească inima de gheață.
Ce țară mândră și frumoasă ai fost cândva
Rochia de-un verde crud soarele-ți încălzea,
Din aortă spre vene petrolul îți pulsa
Lanul de grâu la picioare ți se-ntindea.
Greutățile ce umerii-ți apasă te-au vitregit
Ți-au turnat putregai pe dantela sufletului ostenit,
Plângi când copiii îți pleacă definitiv de-acasă
Căci nu mai au merinde să-și pună pe masă.
Îți sângerează amintirile cu petale mici de maci
Nu mai ai puterea să faci ce-ar trebui să faci,
Pe prispa sufletului zace mormânt lângă mormânt
Se zvârcolesc strămoșii scormonind pământul sfânt.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre petrol și timp, adresa este: