picnic şi trecut

Singularitate

... de m-aş întoarce înapoi -întâi cu gândul
că-i singurul ce sigur numai mie-mi aparţine
şi doar apoi şi trup mi-aş duce la-nceput
dintr-o celulă, să fim doi-
aş şti înainte tot ce intervine
şi aş răspunde vajnic "am ştiut"
la "întâmplări" ce vor veni cu rândul...
cum nasc ciupercile din calde ploi.

... poate-aş fi fost mai şti, oştean lui Hamilcar
sau de la Hanibal arcaş aş fi fost la Canae
-c-obârşiile se tot pierd, pierd din săpături
de lut îngemănat- cu scris-scrijelituri;
dacă erau pe-atunci sau mai devreme
când nu era nici roată şi nici car
şi ţara, neam erau văpaie
iar fals, minciuni, hoţie, n-apucaseră să-ntreme...

... că simt din când în când cum am fost ars pe rug
şi nu ştiu cine-mi dă nici gust de răzbunare

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 ianuarie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mozaic

A spart gura târgului umplând strada de plombe,
Împrăştiindu-şi zebrele în căutarea leilor rari,
Lăsând trecutul alandala cu accidentări în catacombe
Cu tinerele ahtiate tot sărind prag după prag, dup-alţi bogaţi florari.

Din cioburile risipite s-au pierdut culorile curcubeului
Ce nu mai răsare demult nici pe bolţile bisericilor
Mâzgălite de înjurăturile miliţianului sau derbedeului
Teologizat în bătălia fratricidă a acumulării valorilor clericilor.

Pică ocazional câte un ochi de sticlă în gura uimită
Rămasă într-o căscătură plicticoasă din fade ecrane
Promulgând ineptice cumpărături întrerupte de-o peliculă lipită
Cu măscărici, mulţi sforari guralivi, botoxice vădane.

Noroc cu scurgerile Wilkileaks, nestematele ştiri
Din inelele bine ţinute încercuite-n băncile parcurilor
Unde se pun la cale îmbrăţişările morţilor cu oştiri...
Şi mai la modă parade de stabilire după merite a ţarcurilor.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!