Poezii despre plajă și timp
poezii despre plajă și timp.
Cor de dragoste
Zile de vrajă
Aici le petreci!
Inimi în mreajă
Rup chinuri, cum, reci,
Valuri pe plajă
Nu lasă poteci.
Ora ce cere,
Frivolă, zăvor,
Patima piere
Și-i numai un dor,
După plăcere,
Ea fuge în zbor!
poezie de Gerard de Nerval
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
À perte de vue
À perte de vue
Se-ntinde marea
Pân' departe în infinit
À perte de vue
Nisipul plajei
Pe cerul zilei arde cumplit
À perte de vue
Sunt numai nimfe
Albe ca laptele ce-a clocotit
À perte de vue
Noi doi în valuri
Îngeri sau demoni ne-am nemurit!
poezie de Ioan Lila (7 iulie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă am înțelege că suntem nisip
Dacă am înțelege că suntem nisip
am fereca ferestrele și ușile
să-mpiedicăm vântul să ne descompună.
Și-atunci ne-am plimba pe plajă
în zilele cu soare
pentru a acoperi golurile pe care le avem în corp;
ne-am contopi bucuroși cu orice recipient
pentru a-i putea fura forma și mirosul.
poezie de Menotti Lerro din Poeme alese, Genesi, Torino, (2013), traducere de Simona Sămulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mijloc de vară, Tobago
Pe plaje largi pietre solare.
Arșiță albă.
Un râu verde.
Un pod,
palmieri galbeni pârjoliți
în grădina de odihnă a verii
ațipind în zile lungi de August.
Zile pe care le-am păstrat,
zile pe care le-am pierdut,
zile care au devenit prea mari, ca fiicele,
brațele mele ocrotitoare.
poezie de Derek Walcott, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Octogenarul pe plajă, la nudiști
Pe plajă, fetele, la mare,
Sunt goale pușcă, stau la soare;
Moșnegul cel cu ani destui
Și-a spus cu ciudă-n sinea lui:
Nu m-a lăsat numai puterea,
Dar m-a lăsat, văd, și vederea.
pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (1 august 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această marmură unde doarme o mângâiere
Această marmură unde doarme o mângâiere.
Această fereastră care cheamă la ea muntele,
plaja și luna sfioasă.
Cormoranul acesta care se uită la stâncă.
Fructul de colo pe care un umăr îl încălzește.
Dincolo, ca un suflu venit
din vreo stea clandestină.
Veniți să vă pierdeți
în suspinele priveliștii.
Lucrurile vor înțelege.
poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea dimineața
Permiteți-mi să mă opresc aici.
Permiteți-mi să privesc o vreme peisajul.
Albastrul strălucitor al mării dimineața, cerul fără nici un nor,
plaja aurie; toate încântătoare,
toate scăldate-n lumină.
Permiteți-mi să stau aici.
Permiteți-mi să pretind că văd toate aceste lucruri
(adevărul este că, pentru un minut, când m-am oprit, le-am văzut)
și nu obișnuitele mele vise zilnice,
amintirile mele, acele imagini de plăcere senzuală.
poezie de C.P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna este departe de ocean
Luna este departe de ocean
Și, totuși, cu mâini de ambră
Îl conduce, docil copil,
De-a lungul acestei plaje, albă.
El nu se-abate nici măcar c-un grad;
Privind-o în ochi atent și sfios aparte,
El vine de departe și se-apropie de-oraș
Doar pentru a pleca din nou departe.
O, Doamne, a ta e mâna cea de ambră,
Iar iar eu sunt marea de departe
Supusă oricărui comandament pe care ochii tăi
Mi-l impun, micșorand distanța care ne desparte.
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru pâine un argat
Răscolește vântul plaja
Morile, un semn de întrebare
Iau zenitul în spinare
A scumpit năravul glaja
Nu mai recunoști ținutul
Ploi acide cad târziu
În libații de candriu
Prăbușește-mă cu scutul
Peste toate doar un drum
Zăvorăște strașnic cercul
Străduiește-se, încercu-l
Dintre semeni care, cum
Pentru pâine un argat
Zilnic vinde rații, rații
Dintr-o viață fără grații
După cum a fost legat
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ademenit de vrajă
- Mai împletesc cu rimele năframă
Când marea se retrage liniștită
În golful cu magnolii și aclamă
Toți albatroșii-n noapte, bântuită
De pașii tăi ce înfloresc pe plajă
Ca-ntr-o poveste scrisă de vestale,
Iar stelele ademenite-n vrajă
Prin spuma dantelată dau târcoale
Și povestesc de țărmuri nesfârșite
Pe care trec sirenele spre mare
În razele de lună poleite
Cu versul tău, o lacrimă de floare.
- Mai rog această clipă să rămână
Deși-i târziu... Pe țărmurile nude
O să trăim eternitatea până
Ne-or crește flori pe trupurile ude
[...] Citește tot
poezie de Ioan Grigoraș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre plajă și timp, adresa este: