Poezii despre prietenie adevărată și timp
poezii despre prietenie adevărată și timp.
De ziua ta
De ziua ce-ți surâde-n prag
Acum la ceas aniversar,
Ce pot eu oare să-ți doresc
Sau să-ți trimit în dar?!
Din partea mea, doar sănătate,
Noroc și zile bune,
Să ai doar soare în priviri
Tot ce-i mai bun și mai frumos,
Să ai în astă lume!!!
Prietenii adevărați alături să îi ții,
De griji și de nevoi nicicând
N-aș vrea ca tu să știi.
Iar Dumnezeu întotdeauna
Cu drag să te ocrotească,
De relele de pe pământ
Mereu să te păzească!!!
poezie de Mariana Simionescu (17 februarie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Asta e rugăciunea mea pentru tine
Văi și munți senini
Fără alei întunecate sau opriri subite
Asta e rugăciunea mea
Asta e rugăciunea mea pentru tine
Chemarea iubirii, cer înstelat
Mereu să crezi, dar nu în minciuni
Asta e rugăciunea mea
Asta e rugăciunea mea pentru tine
Refren:
Fie ca toate visele tale dulci
Să nu se spulbere
Fie ca orice dorință ai avea
Să ți se împlinească mereu
Asta e rugăciunea mea
Asta e rugăciunea mea pentru tine
Să sărbătorești, să ai prieteni adevărați
Să descoperi, să ai o inimă ce vindecă
Asta e rugăciunea mea
[...] Citește tot
cântec, muzica de Tony Arata, Gary Scruggs, versuri de Reba McEntire
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inscripție pe tavanul unui dormitor
În fiecare dimineață răsar ai altei zile zori;
Mă trezesc, trebuie, și fac ce-am făcut și alteori.
Deși mă îmbrac, mănânc și beau,
Mișc mâinile și picioarele cum vreau,
Învăț un pic, de ici, de colo,
Plâng, râd, asud și-înjur de una, solo,
Ascult un cântecel, văd un spectacol,
Arunc niște cuvinte pe-o pagină, un stol,
Cert un adversar, laud un prieten adevărat
La sfârșitul zilei intru-n pat.
Deși-s zdravănă, cu morgă și infatuată mină,
Tot în pat ajung când ziua se termină.
De-oricâte nenorociri aș fi lovită,
Seara tot patului îi sunt sortită.
Semeață inima sau capul meu plecat,
Eu toate zilele mi le sfârșesc în pat.
[...] Citește tot
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De m-aș mai naște încă o dată
De m-aș mai naște încă o dată,
De-această dată, după voia mea,
Dar nu-n această lume (po)sedată,
N-aș vrea ca să mai pot vedea:
În loc de originarul fenotip,
O mască așezată peste chip;
În loc de zâmbetul sănătos,
Un rânjet ce-l imită hidos;
În loc de caractere-adevărate,
Defecte comportamentale agrava(n)te;
În loc de higienica moralitate,
O atmosferă de promiscuitate;
În loc de onoare și demnitate,
Necinste și lipsă de probitate;
În locul divinei solidarități,
Ostilitate din prejudecăți;
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După o vreme (II)
După o vreme înveți că dacă stai lângă cineva pentru că-ți oferă un viitor bun
înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei dori să-ți recuperezi propriul trecut.
După o vreme înțelegi că doar cine este capabil să te iubească
așa cum ești, cu toate lipsurile tale, fără intenția de a te schimba,
te poate face cu adevărat fericit.
După o vreme înveți că dacă stai lângă cineva
doar pentru a-ți ușura singurătatea,
vei sfârși iremediabil prin a nu mai dori să vezi deloc acea persoană.
După o vreme înveți că prietenii adevărați sunt puțini
și că cine nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai târziu,
se va trezi înconjurat de fățarnici.
După o vreme înveți că vorbele spuse la mânie
continuă să-i întristeze pe ceilalți întreaga lor viață.
După o vreme înveți că toată lumea își poate cere scuze,
dar iertarea vine doar de la inimile mari.
După o vreme înveți că dacă îți jignești profund un prieten
se poate întâmpla ca prietenia voastră să nu mai fie niciodată aceeași.
După o vreme realizezi că deși ești fericit cu prietenii din jurul tău,
tânjești după cei pe care i-ai abandonat.
După o vreme înțelegi că fiecare experiență trăită
[...] Citește tot
poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic, absolut nimic nu este întâmplător ... pentru niciunul dintre noi ...
Nimic, absolut nimic nu este întâmplător
pentru niciunul dintre noi,
nimic din ceea ce trăim,
din ceea ce simțim, din ceea ce făptuim.
Totul parcurge paginile unui scenariul
prestabilit de propiul nostru suflet,
de cât de bine ne experimentăm rolurile,
de cât de bine ne adaptăm planului,
depinde împlinirea... sau nu
... a destinului însuși...
Nici măcar,
cea mai nesemnificativă fracțiune de secundă
din timpul nostru,
nici măcar,
cel mai șovăitor și infim pas
făcut în spațiul propriu,
nici măcar,
o singură ființă întâlnită de-a lungul vieții,
nu sunt întâmplătoare.
Ele fac parte dintr-un plan interior,
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Ioan Popa din Filosofia iubirii pure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru prietenia ta, omule...
.. în trecerea timpului, cu toții am observat că pe un drum neumblat cresc repede spinii
și buruienile, într-o brazdă de pământ bătucită cu talpa întărindu-se o prietenie frumoasă
cum nu mai poți să ai la fel alta chiar dacă vei lega mereu alte legături, că-ntre semeni un
om nu poate trăi singur nici atunci când ar avea-n curte o fântână să-i curgă-n găleată cu
arginți încontinuu, pentru că, oamenii, nu vor înceta să aibă mereu nevoie unii de alții așa
cum sunt, buni sau răi, cuminți-necuminți, amicii adevărați valorând mai mult decât frații
așezați printre aceia falși și prefăcuți care te-nconjoară ca umbra atât cât în viața ta este
soare, aici pe pământ existând o singură cale să poți avea prieteni buni, căutând tu însuți
să fii un prieten bun semenilor, ca un sfătuitor de bine, nu ca cei care le laudă nebuniile și
apoi râd ca netrebnicii pe seama lor, lipsiți de rușine... o mână ce-ți șterge lacrima atunci
când te doare, ochii, care-ți văd calitățile, știindu-ți toate defectele, un spate care te cară-n
vremi de război rănit în spinare, vocea aprigă ce se ridică spre-a-ți lua apărarea, căutând
pentru tine dreptățile, e prietenul tău bun, omule, în toate dățile... dintr-o prietenie ce nu a
înflorit în margini de drum... că-i mult în viață s-ai un prieten, doi, și mai mult însemnând,
ca să ai trei, aproape imposibil fiind... un prieten, semănând cu o poartă de rai, el văzând
pentru tine ce pentru el vede într-o lume a lumii cu lumea-n vălmășie, deficitară-n a crede,
toți întâlnind pe cărări și hoți de suflete care mușcă și fug deznădăjduindu-ne, un cerc de
prieteni, fără să-l poți trasa cu compasul nici când i-ai alege cu dinadinsul, tu, trebuind să
afli singur că prietenia-i posibilă doar între oamenii buni și că pe prietenii buni nu-i pierzi
niciodată, dar c-un prieten nărod ajungi să umbli din pod în pod făr-a trece peste niciunul,
[...] Citește tot
poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre prietenie adevărată și timp, adresa este: