Poezii despre reciprocitate și viață
poezii despre reciprocitate și viață.
La fel, viața și moartea...
O analogie grăitoare între viață și moarte:
Comparați-le cu apa și cu gheața.
Apa se strânge într-o îmbrățișare intensă și devine gheață,
Iar gheața se dispersează și devine apă.
Orice a murit se va naște cu siguranță iarăși;
Orice s-a născut se învârte și-apoi moare.
Așa cum gheața și apa nu-și fac reciproc nici un rău,
La fel, viața și moartea, amândouă, se simt bine.
poezie de Hanshan, secolul al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rănirea
De ce ne rănim reciproc?
De ce ne lăsăm conduși de întunericul din sufletele unora
De ce studiem fără oprire
De mărim lumina, dincolo de pajiște
De ce viața e lumina, de ce ea se recreează
Ca o structură indestructibilă?
Zboară cu drag și viața se zbate, printre atei
Zbor printre strune... lumină devenită abis.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Posesia
Motto: Franz Kafka Adevăratul motiv al temerilor mele nu există ceva mai cumplit de spus și nici de auzit este că nu te voi putea poseda niciodată.
te-am posedat o viață și îmi pare rău
că viața mi s-a scurs numai în tine
așa cum curge printre degete, mereu
nisipul prin clepsidre selestine
te-am posedat ca un stăpân de sclavi feroce
ca un amant în culmea nebuniei
când însetat de sentimente reciproce
când înecat în neagra gelozie
te-am posedat o viață și îmi pare bine
că viața mi s-a scurs în veșnicie
dintr-un pustiu cu degetele fine
în altul sugrumat de insomnie
te-am posedat ca un stăpân de sclavi feroce
ca un amant în culmea nebuniei
când însetat de sentimente reciproce
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (28 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă din soare cu aripi
Plouă din soare cu aripi de apă,
Zbori cu elan prin inima mea,
Pescărușii din ochi se adapă
Atârnați vertebral de o stea.
Traversăm în valuri oceanul vieții,
Stropi înflorați în suflet descriu
Frumuseți din geana dimineții,
Vreau să fie așa și-n veșnicul târziu.
Și reciproc, o, Doamne, vreau să fie,
Aripi de apă s-ajungă până-n soare,
Să intru-n inima iubitei ca în vie,
Să mă îmbăt cu-a dragostei licoare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neadormită fereastră
Cât de albastru zboară spre frumos
o pasăre cu aripi de lumină
prin veșnic neadormita fereastră
prin care se pândesc reciproc
polul de sus și polul de jos.
Prin nunți de zvonuri marea simfonie
alunecă pe-un povârniș de aer
și se-odihnește pe un glob de tină
îmbrățișând mișcarea în nesfârșit vaer.
Apoi mulțimi după mulțimi
tot urcă-n slăvi, coboară în morminte,
spre a zădărnici cuvântul să se-ascundă
și spre a toarce viața din nesfârșitul caer.
poezie de Aurel Ștefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Credo
Noi credem că cea mai scumpă posesiune a noastră e Viața.
Noi credem că trebuie să mobilizăm toate forțele Vieții
împotriva forțelor morții.
Noi credem că înțelegerea reciprocă duce la cooperare reciprocă:
cooperarea reciprocă duce la Pace;
iar Pacea este singura soluție pentru supraviețuirea omenirii.
Noi credem că trebuie să protejăm, nu să risipim resursele naturale,
ele sunt moștenirea copiilor noștri.
Noi credem că nu trebuie să poluăm aerul, apa și solul,
ele sunt condițiile preliminare de bază ale vieții.
Noi credem că trebuie să protejăm vegetația planetei noastre:
modesta iarbă care a supraviețuit cincizeci de milioane de ani
și copacii măreți apăruți acum douăzeci de milioane de ani,
astfel pregătim planeta pentru oameni.
Noi credem că trebuie să mâncăm numai hrană naturală, curată,
proaspătă, alimente integrale, neprocesate și fără chimicale.
Noi credem că trebuie să ducem o viață simplă, naturală, creativă,
absorbind toate sursele de energie,
armonie și cunoaștere în noi și-n în jurul nostru.
Noi credem că ameliorarea vieții și-a omenirii pe planeta noastră
[...] Citește tot
poezie de Romain Rolland & Edmond Bordeaux Szekely, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua ta
De ziua ta, iubito-ți scriu
Cu sufletul cuprins de dor
Și-o spun făr' a fi palavragiu
Că fără tine aș vrea să mor.
Să te alint, cu mâna tremurândă,
Și peste tot să te sărut cu foc,
Să mi se pară o colindă
Ce ne-o cântăm noi reciproc.
Și apoi să ne iubim ca doi nebuni
Și așa cum știi deja, mereu să te sărut,
Acum, de astăzi, până luni
Și apoi s-o luăm de la-nceput.
La mulți ani, copilă bună,
Să-ți fie viața sărbătoare,
Să fim tot timpul împreună,
Cuprinși de dor și mare-ardoare.
poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina de april
Ți-aduci aminte lacrima de zeu,
încremenită-n zarea cenușie
născând trei arce mari de curcubeu
din însoțirea cu lumina vie
ce ne lega privirile profunde
în care reciproc ne scufundam
descoperind sfioși în limpezi unde
luciri de perlă-n care doar speram?
Și cum sub pasul meu felin
alunecând prin roua dimineții
scotea pământul aburi de suspin
înfiorat de apăsarea vieții?
În zorii zilei blânde de april
privirea ta cu verde iz de iarbă
găsea în ochii mei pământ fertil
în care rădăcinile să-și piardă...
[...] Citește tot
poezie de Adina Stoicescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păși-vom spre neant...
Trăim plutind ușor, în versul alb al vieții,
În dogme hrănitoare și utopii duioase,
Cu dragostea în sânge și, implicit, în oase,
Nefericiți cum suntem, iubito, noi poeții.
Din drumul nostru drept, înlăturăm scaieții
De depărtare suntem, în doi, tot mai aproape,
Ne sărutăm, din când în când, pe pleoape,
C-o fantă de lumină, scurtăm unda tristeții...
Tot inventând delicii și voluptăți candide,
Noi, surâzând, ieșim din crudul vid al vremii,
Și, reciproc, iubito, ne oferim chiar premii
Și-n duhu-ți de silfidă, îți jur că m-aș inchide.
Ce grea și ce ușoară ne fi-va despărțirea,
În sensuri, vai!, opuse, păși-vom spre neant,
Pe marginea genunii nimic vivifiant,
Din care să renască, fuior, Buna-Vestirea!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surprinde-mă printr-un nou cuvânt!
Stăm răstigniți în cuvinte albastre
Ne proiectăm pe cer ca niște ruine
Și suntem nemuritori prin iubirea scrisă,
Transmisă, creată și recreată
Tu ești o petală de crin, eu un stamin
Suntem raze în aura îngerilor și copiilor noștri
Ne strigăm reciproc
Până vom dezmierda și animalele sălbatice
Suntem petale de mărgăritare, flori de vis
Și vom lua spuma mării la apus
Crează-mi un colț de rai în care să ne îmbătăm
Prin cuvinte în fiecare zi
Greu îmi este să răspund de viața netrăită de până acum.
Surprinde-mă printr-un nou cuvânt!
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre reciprocitate și viață, adresa este: