Poezii despre reverie și viață
poezii despre reverie și viață.
Poem afectiv
Instinctul e fantezie
Omul o enigmă vie
Natura o veselie
Viața o filozofie
Iubirea o bucurie
Teatrul o comedie
Sufletul o reverie
Lumea toată-i poezie.
poezie de David Boia (4 martie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
***(reverie)✍️
ca un copil în jocul vieții
prins
eu
scutur seara cerul greu de
stele
și troienit adorm -
și-apoi în
vis
trec păsări
albe
deasupra nopții
mele...
poezie de Alexandru D. Funduianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
În această stare lentă,
De lentori și-nsingurare,
Lași, din toate, să-ți rămână
Numai nopțile fugare,
Numai partea ta de tine
Și ceva din ce ai fost
Când avea copilăria
Toate visele cu rost,
Când credeai că ești o parte
Din fiorul veșniciei
Și te-nfiora secunda -
Ca secundă-a reveriei.
Multe s-au lovit de malul
Pașilor făcuți prin viață;
Drumuri multe, spre-napoi,
S-au acoperit de ceață.
[...] Citește tot
poezie de Lucian Dumbravă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipul poeziei
Când eu treceam cântând pe vale,
Cântând și surâzând,
Adeseori mi-ieșea în cale
Un chip ceresc și blând.
Îmi surâdea cu-nduioșare
Cel chip de mic copil
Și-mi lumina a mea cărare
Sub soarele d-april!
D-atunci adeseori în viață
Cel chip l-am revăzut,
Dar întristat într-a lui față
Și-n reverii căzut...
Ursita-mi fu fără-ndurare...
Îi cer însă umil
Ca să expir într-o cântare
Sub soarele d-april.
poezie clasică de Alexandru Macedonski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie 2
Ți-am prins luna în lanțuri.
Pe dealul casei tale...
dorință de poveste nespusă
tăcerea ta, tăcerea ei.
Mă strigă... pe nume.
Vino,
doar o oră în miezul
dinăuntrul meu
fantomă a cuvintelor nespuse.
Viața este doar o secundă...
poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florile gândului
Florile gândului
sculptate în cleștar, răsar peste verile
parfumate... Aripi de lumină
însoțesc visul alb când umbrele veghează
din tenebre...
E o șoaptă de tristețe pretutindeni,
un murmur al somnolentelor
reverii,
a sufletului dorință frântă care renaște
din cenușa uitării
și triumfă precum mireasma ambrei
dincolo de răscrucile
vieții...
Florile gândului
sculptate în cleștar, răsar peste verile
parfumate...
poezie de Cristina Maria Șandru (2012)
Adăugat de Cristina Maria Șandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însuflețirea Poeziei (sonet)
ÎNSUFLEȚIREA POEZIEI
(sonet creativității)
Din cuvinte ce le-am legat adesea
Cu firul de beteală azurie,
Pe aripi de gând înalță făclie
Spre tărâm etern luminând cărarea.
Un curcubeu ca-n vis de reverie
Se prelinge în priviri de catifea
Și praf de stele curge-n inima mea,
Ca să-mi însuflețească poezie.
Se-ncheagă idei pe stele de gheață,
Ce-mi plimbă gândurile-n emisfere
Și-n caierul timpului le agață.
Cu muză țes veșminte în tăcere,
Pentru cuvinte ce-n stihuri prind viață,
Când spiritul renaște din mistere.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Ziua Mondială a Artei (15 aprilie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însuflețirea Poeziei (sonet creației)
ÎNSUFLEȚIREA POEZIEI
(sonet creației)
Din cuvinte ce le-am legat adesea
Cu firul de cerneală azurie,
Pe-aripi de gând se înalță făclie
Spre tărâm etern luminând cărarea.
Un curcubeu ca-n vis de reverie
Se prelinge în priviri de catifea
Și praf de stele curge-n inima mea,
Ca să-mi însuflețească poezie.
Se-ncheagă idei pe stele de gheață,
Ce-mi plimbă gândurile-n emisfere
Și-n caierul timpului le agață.
Cu muză țes veșminte în tăcere,
Pentru cuvinte ce-n stihuri prind viață,
Când spiritul renaște din mistere.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
Rămân copacii goi
Cu simț de nimic în sânge,
Lumina lunii ca un felinar
Din ceruri se răsfrânge,
Apele își scutur' ochii
Privind mai rar spre zboruri de cuvinte,
Idila dintre zori și creste de visare
Silește viața de-a merge înainte,
Iar o pereche de apostoli
Din sufletul lui Dumnezeu
Coboară-n valuri de nisipuri,
Coboară trist, coboară greu,
Căci nu doresc să se desprindă
De mirul veșnic. Totuși, lăcrimând
Privesc în ochi Iubitul Tată
Și parcă vrând-nevrând
Se îngrijesc de trecătoarele ambiții
Ale muritorilor de rând...
poezie de Mariana Bubuioc (27 aprilie 2011)
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și dacă...
Și dacă am murit în ziua ceea
Când, pe-un peron de gară, ușor, am lunecat,
Și dacă azi din mine trăiește doar ideea
A ceea ce-mi închipui că e adevărat...
Și dacă sunt doar umbră, nălucă rătăcită,
Pierdută prin noianul mirărilor deșarte
Ce nu mai știe dacă e lacrimă trăită
Sau strop de veșnicie din infinita noapte...
Și dacă orice zgomot din liniștea mirată
E-o clipă din tăcerea mărețului divin...
E-o reverie simplă, e lumea nevisată
Sau pași purtând o viață, o urmă, un destin?
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre reverie și viață, adresa este: