Poezii despre roboți și timp
poezii despre roboți și timp.
Toamnă roșie
Ploi torențiale,
refugii prin cafenele,
chipuri blazate,
cuvinte de fum.
Pe drum...
caut aiurea,
poate că astăzi
voi descoperi un sens.
Promisiuni,
așteptări chinuitoare,
frunze căzute.
Roboții sistemului
roșu
construiesc, zilnic,
închisori pentru spirit
și versul
cade strivit.
Plânge toamna
indiferenza
și teama.
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din volumul de versuri Cântecul Sferelor (2001)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transparenta
Trece timpul,
Eu in absenta somnului,
Cant in tacere...
De vreau sa strig, nu are rost,
Nu mai am nici glas, si nici putere.
Nici stele nu mai sunt,
Nici luna-n noapte asta nu zambeste,
Tot in jurul meu a adormit
Decat in mine absenta somnului traieste.
Simt cum trece timpul...
Ma simt ca un robot...
Limitat de timp,
Dependent de tot.
poezie de Anna Panovici
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se apropie miezul
zilei sau nopții unei femei
din categoria tinere pro
gramatoare it sub chei uzuale -
marile companii multi
naționale-i oferă bruschete (?!) din flori
aproximativ naturale -
toate gesturile de mulțumire de in
gerare-ale frumoasei robot
izate pleacă parcă din inimă
și se apropie de ecran
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri
gânduri mutilate se-nvârt rotund
cioplindu-ne starea de lumină,
deznădejdea oprește timpul în loc,
de pe marginea lui bucuriile cad,
speranța e plecată în larg,
visurile sunt amorțite.
o zbatere violentă a săgetat spațiul,
nevăzutul atacă și altarul,
se numără morții,
zilele ne sunt furate,
aerul frământă vești triste
un peisaj cu umbre ne acoperă treptat,
schimbând mersul vieții.
planeta devine o schiță făcută de un robot,
pe care încă merg oameni.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Near future"
Zeroul, unu, zero, zero,... unul
se repetă nerepetitiv,
în aparență, absolut fără motiv;
E cod al Cyborgului, doar ajunul.
Presimt -ce n-aveți timp să știți,
pierduți pentr-un cotidian
de-o fericire pentru ban -
că veți sfârși neisprăviți!
Sau, sunteți fondul existenței
de-a nu vă pierde în detalii
-oricum doar zeii-s imortalii-
trăind, doar că sunteți... prezenții.
Rămâne, crud, doar adevărul
ce n-așteaptă pe noi; în fond
e pentru clonele James Bond...
Urmașii noștrii, viitorul...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anomalii
Sufletul meu, copil tembel, cunoaște,
Inima mea de bivol tînăr știe
Că pe al lumii pat absurd de broaște
Iubirea este o anomalie.
Să mai iubești cînd visul un negoț e,
Să mai iubești cînd prea puțini au șale,
Cînd ne clocesc de-un veac prudente cloțe,
Acestea toate nu sînt stări normale.
Eu cînt la o vioară care doare,
Eu cînt la un pian bolnav de ciumă,
Cu voioșie și cu disperare
Eu cînt un cîntec care mă consumă.
Nu-i profitabil să iubești cînd este
Mai profitabil să te faci că sîngeri,
Dar pe robotul meu cade-o poveste,
Robotul meu e-nduioșat de îngeri.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde-s?
Unde-s zilele frumoase?
Unde-s verile răcoroase?
Unde-s iubirile trecute?
Ieșiri pe faleză plăcute.
Unde-s?
Unde-s muzele inocente?
Puștoaicele ușor indecente?
Unde-s vremile neintrecute?
Unde-s liniștile absolute?
Unde-s?
Unde-s Freddie și Prince?
Moartea i-a luat înadins.
Unde-s mama și cu tata?
Unde-s costumul, cravata?
Unde-s?
Unde-s iernile prea lungi?
Și motanii mei cei nătângi?
[...] Citește tot
poezie de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpuri noi și timpuri proaste
C-o lună înainte, îmi năzare,
Să fac și eu, la medic, programare.
Nu că aceasta ar avea vreun rost,
dar crede-ți-mi, nu vreau să pic de prost.
Să spunem că am viziuni sinistre,
Că mi s-au arătat probleme-n vise,
Deci am sunat și un robot răspunde:
"Maternitatea... Unde mergeți?" Unde?!
În primul rând doresc o programare...
"În două luni jumate s-ar putea!
Să respectați, vă rog data și ora!"
Problema e să nu uităm de ea.
Noroc că morga e mereu deschisă.
Unii nu pleacă nici în patru blăni...
Căci legea-i respectată când e scrisă...
Așa se-ntâmplă-n țară uneori.
[...] Citește tot
pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călător
în lumea virtuală la plierea
spațiului fac o călătorie
în timp trimis să exe
cut
o misiune după re
setare de viață fără de moarte
voi apăra rasa umană de roboții
făcuți în loc de iubire de copii
de ființe vii muritori de rând
cu viață cu bucurie cu tristețe cu durere
fericiți sau flămânzi
iubitori de cyberspațiu
să-i protejez și să-i scot din beton
sticlă și tehnologie în natură
sau
ce-a mai rămas din ea
am înfățișarea lor - par de-a lor -
dar sunt o mașină, nu sunt
o
m
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apăsarea timpului
Cât este ceasul, să-mi spună cineva
De limba mică noaptea o indică
Dacă limba mare e pe undeva
De nu se poticnește și-ncă riscă
Prin geam nu văd decât prin întuneric
Nu văd limbile cum trec după program
Aud vântul, îl aud trântind puternic
Frunzele cum se lovesc de caldarâm
Să-mi spună cineva doar cât e ceasul
De este miezul ceasului robotic
De ticăitul lui îmi e opusul
Vremurilor ce s-au scurs haotic
E oare rotunjimea jumătate
Jumătate din cadranul lui zbătut
Să-mi spună cineva cât va mai bate
Apăsarea limbilor cât m-au pierdut
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre roboți și timp, adresa este: