Poezii despre roboți și viață
poezii despre roboți și viață.
* * *
Ce-ar fi viața fără amintiri?
Și sufletul fără iubiri?
Ce-ar fi gura fără vorbiri?
Și trupul viu fără simț și simțiri?
Ce-ar fi omul fără harul divin?
Un robot viu, pustiit de tot ce-i sublim.
poezie de Valeria Mahok (9 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Certitudine
privesc în jos apa cea lină
privesc spre cer albastru sus
pulsează-n jurul meu lumină
mă simt departe de apus
cu bucurie trăiesc clipa
ce Dumnezeu mi-a dăruit
și nu-mi permit să fac risipă
neîmplinind ce mi-am dorit
cu certitudinea-n privire
că sunt... exist... și incă pot...
deschid în cartea vieții file
alung ideea de robot...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parabola
Am înțeles că pasiunea e dăunătoare,
Că te dărâmă și-ți face sufletul bucățele...
Iar dragostea...
Dragostea înseamnă pace și împăcare!!!
Pe prima o cauți cu înflăcărare,
Iar pe a doua o accepți cu înțelepciune-
Dar omul e dator
Să fie găsit în cele două!
Parabola firească a celui detașat...
Trăirile caută un sens acum!
Pentru fiecare diferit,
Dar sigur și lăsând urme diverse...
Am înțeles că cea care trebuie trăită
Este clipa diversă
Și nu cea planificată-
Trăire nu robotizare...
poezie de Victoria Dicu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Robotul cu personalitate
Lumea și-a tăiat degetele înainte de a-și da mâna,
acum fiecare privește cu suspiciune tot ce se întâmplă
și nu cedează din părerile proprii.
În ceea ce gândesc mă năpădesc amintirile de tot felul
și nu spun că este rău sau este bine,
dar nu e ceva care deschide ușile fără cheia potrivită
și nici oamenii nu se vor trezi din cenușiul vieții
mai cinstiți decât sunt.
Peste tot bântuie mișcarea care răstoarnă obișnuitul,
viermele schimbării care roade trecutul,
grăbește schimbarea la față a viitorului imediat,
pune pe jar deprinderile împământenite
și se filtrează esența într-un robot cu personalitate.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri
gânduri mutilate se-nvârt rotund
cioplindu-ne starea de lumină,
deznădejdea oprește timpul în loc,
de pe marginea lui bucuriile cad,
speranța e plecată în larg,
visurile sunt amorțite.
o zbatere violentă a săgetat spațiul,
nevăzutul atacă și altarul,
se numără morții,
zilele ne sunt furate,
aerul frământă vești triste
un peisaj cu umbre ne acoperă treptat,
schimbând mersul vieții.
planeta devine o schiță făcută de un robot,
pe care încă merg oameni.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călător
în lumea virtuală la plierea
spațiului fac o călătorie
în timp trimis să exe
cut
o misiune după re
setare de viață fără de moarte
voi apăra rasa umană de roboții
făcuți în loc de iubire de copii
de ființe vii muritori de rând
cu viață cu bucurie cu tristețe cu durere
fericiți sau flămânzi
iubitori de cyberspațiu
să-i protejez și să-i scot din beton
sticlă și tehnologie în natură
sau
ce-a mai rămas din ea
am înfățișarea lor - par de-a lor -
dar sunt o mașină, nu sunt
o
m
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialog cosmic
Nu-ți dau adresa mea din univers.
Sunt pe net, printre încă cei vii,
care știu că nu știu.
Dacă însumez defectele mele, sunt om.
Nu mă întreb de ce trăiesc,
dar îmi place din când în când.
Am și momente când sunt fericit,
dacă știi ce-i fericirea!?
La voi cum este?
Am înțeles, ești un fel de robot
fără iubire în programare
și nu te enervează țânțarii.
Nu am fost pe alte planete,
dar pot visa orice.
Nu știi ce-i aia vis?
Mi-e milă de tine!
Nici milă nu știi ce-nseamnă?
Deci, nu aveți nici Dumnezeu?
Păcat! A, nici păcat
nu știi ce înseamnă?
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Corneliu Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai roboți să fim
Dacă am ajuns să plătim
Cu roboți să vorbim!
Oare ce noi dorim
Nu cumva ca ei să fim?
Fără vreun sentiment
Părând sufletul galant
Cu răspuns elegant
Nemuririi pentru talant..
Fără milă la sânge
La copilul ce plânge
Cunjurat de vulturi
Nepăsării-n deserturi..
Bătrâneții în azile
Conserve vouă utile!
De ascuns erorile
Sistemului cu roțile
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai roboți să fim
Dacă am ajuns să plătim
Cu roboți să vorbim!
Oare ce noi dorim
Nu cumva ca ei să fim?
Fără vreun sentiment
Părând sufletul galant
Cu răspuns elegant
Nemuririi pentru talant...
Fără milă la sânge
La copilul ce plânge
Cunjurat de vulturi
Nepăsării-n deserturi...
Bătrâneții în azile
Conserve vouă utile!
De ascuns erorile
Sistemului cu roțile
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zadar
În zadar mai caut în colbul amintirii,
Iarba va acoperi totul,
În zadar mai vii, făptură de vis, virtual mă săruți,
Te văd înaintea treziei, goală ca niciodată,
Ei trec și nu te văd, nepăsători,
Doar seara, în asfințit, ceva se mișcă, șarpele erotic,
Iar alteori ești doar o candelă subțire sub bolta-naltă,
Nici vânturile nu te pleacă, nici duhurile altor vieți,
Ne pasă nouă azi de slava lumii? Dar nicidecum.
Nici bună, nici nebună e lumea, las-o-n pace,
Izvorul tainic va rămâne tainic, nu cerceta nici zodiile, sunt false,
Mă-ncred în propria-mi liră, te-ncrezi în dorul tău fecund,
Să nu te temi, cu mine ești oricând, eu voi veni din ceruri, din pământ,
Orașe furnicar, să le lăsăm, mai este o pădure fără semne?
Ce sunt acele turme-n zare? Sunt legendarii zimbrii sau roboți dimensionați?
Cum mă-nchinam la Kamadeva, eram elev, erai elevă,
Veneai oricând, râdeai oricând, apoi o stea căzu din cer,
Trecură ani, trecură ierni și ploi toride, nu mai veneai,
Ai existat? Doar tu poți ști. Am să adorm curând. Ce voi visa?
Dar pentru mine vor scrie versuri norii și multicolorii fluturi.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre roboți și viață, adresa este: