Poezii despre sâni și viață
poezii despre sâni și viață.
Un nou tip de bere (după Biancaneuro)
Știm că viața este scurtă;
Asta nu te umflă-n burtă,
Cum știu tinerii, bătrânii,
Berea asta umflă... sânii.
pamflet de George Budoi din Dicționarul Băuturilor, Beției și Bețivilor: aforisme, epigrame, pamflete și satire (30 iunie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cules de vii
Podgoria și-a tras un văl august.
De purpură, rugină și văpaie,
Iar strugurii par ugere bălaie
Cu sfârcurile doldora de must.
Culegătorii toarnă din hârdaie
Și-mi dau din veselia lor să gust,
E-al vieții bogat holocaust
Și-un dar tomnatic râsu-mi întretaie.
Podgorie rodind cu prisosință,
Tu viață, poamă nesdrobită lin,
Aș vrea cu o năprasnică voință,
Ca strugurii într-un pahar de vin
Să te strivesc pe toată-ntr-o credință
Și-n ea să sting al lumilor suspin!
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerere de aducere-aminte
Creangă potrivește vorba
ninge molcom la Moldova
vertical sau dintr-o parte
ninge viața peste moarte
Totu-i alb ca o hârtie
cerul iată parcă scrie
iarna rupe lumea-n două
să facă alta mai nouă
Fir-ar timpului să-ți fie
ninge ca-n copilărie
oamenii-s de multe feluri
hai cu sania în ceruri
Să ne dăm frumos la vale
iubire printre țâțele tale
sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gustul vieții
important e să ai aer. apoi muști până la sânge
și din sfârc picură lapte altoit, alb și roșu
ca în șnurul primăvăratic
alungă Doamne gustul cărnii
și lasă-mă în crugul vieții cu amintirea sânului
către care cad, miluind pământul cu lacrima mătăniilor
departe, unde nu e durere și jale
la loc cu verdeață. la loc umbrit. de viață dorit
acolo, cerul coboară și sărută tâmplă pământului, descoperindu-se
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-a pururi
Nu sunt gelos
pentru ce ai fost înainte.
Vino cu un bărbat
ascuns la spate,
vino cu o sută de bărbați în plete,
vino cu o mie de bărbați între sâni și gambe,
vino ca un râu plin de înecați
care întâlnește marea înfuriată,
spuma cea veșnică, timpul.
Adu-i pe toți
acolo unde eu te-aștept:
de-a pururi vom fi singuri,
de-a pururi vom fi doar tu și eu,
singuri pe pământ
pentru a ne începe viața.
poezie celebră de Pablo Neruda din Versurile căpitanului (1952), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în engleză, portugheză, italiană și suedeză.
Fii vinovat
Fii vinovat de iubire, crește-mi vise în piele, sădește-mi flori pe sâni și apoi cu soarele-ți arzând înflorește-mi speranța...
Fii vinovat de râsul meu din zori de zi, și așază-mi sărut pe mâini, pe pleoape, am atâta nevoie să te văd...
Fii vinovat de răspunsuri date întrebărilor puse și punctează-mi destinul...
Trăim și murim zi de zi cu fiecare iubire, floare, speranță, râs, sărut, întrebare și răspuns...
poezie de Narci Anca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scuza
Cât vom fi de siluete,
Iubărețe sau cochete,
Și mari pe un piedestal,
Toate avem decepți-n viață,
Ca și cele mai grăsuțe
Fără de eforturi mari,
Căci bărbații, copii lacomi...
Sunt sugari neînțărcați,
La mai mult de două țâțe,
Scuza, vânători ereditari.
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prizonier (sonet)
Sunt zăvorât în cugetul eretic
Departe de-ntrebările lăuze
Ce mi-au născut tăcerile pe buze,
Visez amar, ghimpat și asimetric.
Cu sufletul diform de-atâtea scuze
În insectarul vieții, ca bezmetic
Mă zvârcolesc,secat de ploi, ascetic,
Păstor celest al verbelor obtuze.
Înlănțuit pe veci de coapsa morții
Ce-și plânge orb secundele din luturi
Orgasmic mă topesc în sfârcul nopții
Același brav erou adus pe scuturi.
Proscrise sunt limanurile sorții
Când își ucid trecutele-nceputuri...
sonet de Rudy Valentino
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sete
speriate simțuri pielea vieții ne încearcă
în cerceafuri albe se chinuiesc mâini flămânde
un strigăt erupe, sânii obosesc cătând lumină
deasupra un tablou și-o candelă suspină
jos se iubesc cei doi, adânc ca-ntr-o fântână
dă-mi și mie o cupă, să sorb dacă a mai rămas ceva
din a ta iubire
poezie de Viorel Muha (decembrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vieți irosite
ai hotărât: nu știi cum să crești foarte bine
acei sâni uriași laptele să nu mai albească
auditorii
unele tricouri unele femei să reziste în ploaie
cu urechile simetric lipite de inimă (?!) să
nu se sfâ
șie între ele nici cârpele toate moi nici
viețile irosite cu noi, cât de tineri așa dintr-o dată
bine se s
caldă meșe de păr în oglinda aproape de stereo
tipul scutului-vâlvătaie
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre sâni și viață, adresa este: