Poezii despre singurătate și solidaritate
poezii despre singurătate și solidaritate.
Tele-zie
patos proletar versificator
o umbră digitală de apus solitar
solidaritatea mecanicilor însuflețite
pe asfaltul înalt al iluziilor
pas cu pas lumina dimineții
descoperirea unor ființe vagi și vorbărețe
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeții
Adeseori, spășiți, servesc,
Mari porții de singurătate,
Scrutând fâșii de puritate,
În hăul vast și omenesc.
Au multă luminozitate,
În gându-le dumnezeiesc
Și, solidari, sporovăiesc,
C-o nevăzută zeitate,..
Ei, în amurguri, înfloresc,
Salvându-se de-nstrăinare,
Strigând spre cei ce pângăresc.
Și grai, și limbă, dar și floare,
Iubiri apuse-i zgândăresc,
Iubiri, de-a pururi, migratoare...
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am învățat să fiu singur
lăsat mai mereu de izbeliște
am învățat să fiu singur
că nu oricine are privilegiul acesta
și că atunci când cei mai mulți dintre oameni nu te pot înțelege
nu merită sâ încerci să te cobori la nivelul lor
am învățat că tăcerile sunt cel mai bun confident
și că orice cuvânt care nu îți este auzit
e ca o rană care nu se vindecă niciodată...
am descoperit apoi umbrele
cât de multă lumină încape în ele
și că pe întuneric gândurile vin mai ușor
am învățat să nu am nevoie de nimeni altcineva în afară de mine însumi
că zâmbetele pot fi niște simple măști în spatele cărora se pot ascunde monștrii
tocmai de aceea nu e bine să te uiți prea des în oglindă
sau că în timp chiar și mâna care credeai că te-a hrănit
va deveni doar o altă gură de șarpe
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din Rugăciunea nefericiților
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decor
paharul cu vin în care se scaldă iepele întunericului
îmblânzite
camera cu patul nedesfăcut/ indecența durerii
după pastila de extraveral
pe sub gânduri/ vietăți pluriforme
cineva pune la cale o revoluție
de câte ori te îmbrățișezi
auzi cum trosnesc oasele singurătății
cum iese din decor aceeași replică
"doar tu decizi"
între ieri și azi/ aroganța clipei devenite opiu
injectează-te
lasă-te sedusă/ mințită
intră în rol
și de clovni este nevoie și de martiri
vocile te vor însoți/ așa cum cortegiul însoțește mortul
numai până la buza gropii
rămâi solidară cu tine
hai că poți
nici femeii care s-a născut bărbat/ nici bărbatului
[...] Citește tot
poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciun adevăr nu e mai mișcător ca cel lăuntric al animalelor ...
Câinii vagabonzi sunt condamnați la o existență mizeră printre ruine,
insule gigantice de gunoaie.
Oamenii au rămas la fel de nepăsători
de mediul înconjurător; dezinteresați
de a construi o formă de solidaritate
și supraviețuire armonioasă cu tot ce îi înconjoară.
Îndepărtați de poruncile lui Dumnezeu, lunecă
în mijlocul singurătății ca o revărsare neagră a nervilor
într-o lume sumbră și n-au cum să vadă
sinceritatea din ochii animalelor abandonate.
Niciun adevăr nu e mai mișcător ca cel lăuntric al animalelor.
Ele nu destăiunuie nimic, sunt necuvântătoare,
dar devotamentul lor e capabil să topească aerul polar,
să cânte mugurul în inima ierbii.
Și animalele iubesc, sunt gata de a-și oferi iubirea
până la sacrificiu.
Gândiți-vă ce înseamnă un suflet de animal cu zâmbetul larg
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Solidar și solitar
înserarea asta răcoroasă
are ceva tandru în ea
un fel de emoție umedă a ochiului înlăcrimat
privind un apus oranj sub un cer prea albastru,
ca-n copilăria mea.
am văzut la asfințit cum soarele își rememora traseul și sincopele avute:
- un gând negru noros de la oamenii
cufundați în criza lor de timp și fără să mai vadă răsăritul
gonind cu 50 mile pe oră să ajungă urgent la joburi;
- o îndepărtare de comtemplare, o apropiere de acumulare,
- și-o întunecare friguroasă a inimiilor
când căldura zilei a cuprins orașul...
însoțeam soarele în toate fazele și răsucirile zilei
solidar și solitar îi povesteam și eu traseele vieții
cântând, visând și derulând în minte locuri și clipe
și ca să nu se simtă singur, când răsare în cealaltă jumătate a lumii,
și ca să nu mă simt singur, când adorm în jumătatea mea de lume,
[...] Citește tot
poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre singurătate și solidaritate, adresa este: