sperieturi şi timp

Ce mă sperie

Nu trecerea timpului mă sperie,
Ci viaţa, care aleargă nebună
Să adune necazuri puzderie,
Din lumea răvăşită de furtună.

poezie de Dumitru Delcă (10 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi...

Astăzi n-avem timp să ne vedem,
De-întâlnit nu ne-ntâlnim.
Speriaţi, nu ştim ce vrem.
Ne căutăm, nu ne găsim.

poezie de Dumitru Delcă (15 noiembrie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fragii

Pădurea uriaşă stinge lumina zilei.
Munţii de piatră ţin cerul pe umeri.
Degeaba, spun fragii, noi nu ne speriem.
Şi pe buza prăpastiei, sfidând neantul,
Se leagănă candizi întreaga vară,
Cercei de ureche de fecioară.

poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

luna speriată se preface că doarme
sub un nor răscolit de vânt
în candela tăcerii
razele unui bec scaldă
istovite oglinzi de cleştar

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Spunându-ţi un cuvânt
te îmbrăţişez mai mult decât cu braţele
Păsările sălbatice au fugit speriate
din tăcerea pietrei de munte
Lama lunii le-a tăiat de pene.
Deodată a început să ningă, iubito,
cu fulgi negri şi verzi.
Ştiu că pleci,
tac,
şi creierul meu îndrăgostit
lună plină va fi peste tine
şi te va tăia de pene
şi va ninge deodată
cu fulgi negri şi verzi!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomnie

E noapte.
Sub candela tăcerii
târziul obosit scăpă croşeta.

Norii, cu aripile strânse
se-ntorc pe firele de iarbă.
Istovite, razele de lună
au adormit pe marginea ferestrei.

E noapte.
Privesc alături, spre tine
şi văd luna
prăbuşită în oglinzi de cleştar.

Eşti istovită,
speriată, fericită.
Dar nu vrei să dormi.

Zadarnică încercare
de a prelungi viaţa.

poezie de Valeriu Butulescu din revista "Mărturisiri literare" (1971)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panică

Când m-am poticnit de anii ce au urmat
Era cât pe ce sa îmbătrânesc
Şi m- am speriat de moarte!
Mi-am julit tinereţea şi luneca de pe mine
Ca pielea uscată de şarpe.
Ajutorul meu ai fost tu cu săruturile tale,
Care mi-au uns sufletul, un antiseptic
La fel de bun ca al mamei care pupă
Buba, când copilul se împiedică de ani.

poezie de David Daniel Adam (14 octombrie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat să mor

dacă pleci
pune-mi o perfuzie cu morfină
câte un strop pentru fiecare ceas
moartea nu vine
în plic recomandat
fumul ţigării
s-a speriat de tine
sfidând vidul
otrăveşte-mă
timpul nu mai are răbdare
viaţa e singura dorinţă
pe care n-am ştiut s-o trăiesc
am învăţat
să mor în fiecare zi
iubindu-te...

poezie de Denisse Huzum
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din totdeauna

Poetul
închide
circuitul
lui
Dumnezeu
în natură

Nici
un
înger
nu-i
mai
sperie
singurătatea

Singur
ca
anul
acesta

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (15 iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturnă

M-am trezit cu mine lângă mine
Şi m-am speriat de hăul care se deschidea între buzele mele,
Fără ca sufletul să-l mai poată acoperi.
Vorbeam singur.
Păianjenul din mine începuse, de spaimă,
Să ţeasă o pânză în care să cadă cuvintele.
Când le vei auzi ecoul, urechea ta va fi bătrână,
Sufletul meu, cântec sub lună.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (23 august 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!