teatrul de păpuşi şi viaţă

Copile

lumea asta e un teatru
de păpuşi
te-ai urcat în trenul vieţii
din greşeală
un tren de vise
şi multe dez
amăgiri
vei fi o jucărie în mâna tuturor
nu vei înţelege nimic
la început
pentru că nimic nu e de înţeles
mai târziu te vei simţi
o marionetă
manipulată de mâini ne
cunoscute (!?)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Să nu crezi
c-a fost o întâmplare
întâlnirea noastră,
cineva a pus la cale
toată suferinţa asta...
Am fost
două marionete,
mânuite de un păpuşar
dibaci, iar
clipele noastre
de dragoste
s-au transformat
în ani,
şi tot ce-am trăit atunci
ne loveşte azi
şi ne va ucide
mâine...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marionete

Ai înţeles până la urmă
că suntem toţi marionete
pe scena-ngustă unde viaţa
îşi joacă marile secrete?
Deci nu înseamnă că eşti liber
când sforile nu sunt întinse,
când spectatorii nu-s de faţă
sau reflectoarele aprinse!
După decorul din culise
stă păpuşarul care vinde
biletul pentru-acel spectacol
la care sforile întinde.
Marionetei îi rămâne
doar o alegere firească
s-accepte cu - mpăcare jocul
sau cu iluzii să trăiască.

poezie de Mihaela Rascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În rău şi-n bine

Ce să fie viaţa mea?
Dansul unui fulg de nea?
Lacrimă-ngheţată-n vânt
şi căzută pe pământ?

Picătură de sudoare,
o scăpare muritoare
dacă este viaţa mea,
ai să vrei să uiţi de ea,

nimic să nu-ţi dea de veste
că am fost greşeala Ta;
căci - înaripat - şi gândul
are un călău: cuvântul.

Orice-ar fi, privind spre soare,
cu pământul sub picioare,
ascunzându-te de mine
ca un păpuşar pe sine,

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiri fără greşeală, greşeli fără trăire

Trăiri fără greşeală, greşeli fără trăire...
de ce nu pot odată să le-mpletesc la greu?
C-un indigo macabru, trăiri îmi scriu pe fire
şi mai greşesc că,-n fine, n-am aură de zeu.

Dar bate vântu-acela, un vânt brutal şi rece,
în craniul meu strecoară o pauză de cord
şi-un abur de nevroză, strigând natura: "ECCE,
priviţi, e cerşetorul cu hainele-i de lord"!

Eu de cerşit, cerşit-am şi încă văd cerşire
prin sângele-mi ce nobil l-aş fi privit mereu,
dar ce n-aş da, şi viaţa, să pot ieşi din fire -
sunt om, marionetă, şi păpuşar, tot eu.

Celulele-mi şi mintea, sunt toate de acord:
această navă doare, mai bine-i peste bord.

sonet de Ionuţ Popa (ianuarie 2010)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

În memoria bunicului meu

Dac-aş fi ştiut că pleci departe
Nu, nu aş fi stat deoparte
Te-aş fi strâns cu mare dor
Nu mi-ai fi rămas un gol

Dar e târziu pentru regrete
Suntem ai vieţii marionete
Sau am fost, tu nu mai eşti
Aş fi vrut să nu îmbătrâneşti

Vezi tu oare ce zi vine?
Un an s-a dus şi fără tine
Speram să fi rămas aici
Dar e târziu, şi-am cicatrici...

poezie de Hollo Noemi (10 septembrie 2018)
Adăugat de Hollo Noemi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul de păpuşi

Teatrul de păpuşi va aduce vouă pe scenă
câte o piesă nouă.
Când veniţi la teatru, sigur vă amuzaţi.
Dar şi lucruri noi, aici învăţaţi.
Piesa poate începe.
Gongul a bătut.
Păpuşile aduc pe scenă un basm cunoscut.
Când suntem copii, adesea visăm
spiriduşi şi zâne, eroi din poveşti,
ce fac fapte bune.
Animăluţe, prinţi, prinţese şi pitici
astăzi pentru voi au venit aici.
Toate sunt păpuşi, care au prins viaţă.
Meşter, păpuşarul a făcut magie
cu un fir de aţă.
Timpul repede a trecut.
A căzut cortina şi în sală,
s-a aprins lumina.
Dar anii vor trece, vom fi şi noi mari.
Poate dintre noi, unii vor alege

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Iulia Giuşcă din URSUL DE PLUŞ. Editura Emma. Cluj Napoca. 2015 (2015)
Adăugat de Iulia Popov-Giuşcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă cred...

Nu-s un agent federal din dosarele x,
Nu-mi rezem nici raţiunea pe un crucifix,
Cred în ce vreau, în ce simt că există,
Sunt o fire morala nici chiar ateistă...

Universul e arta din care consist,
Infinitul mă face să fiu realist,
Mă cuprind elemente geometrice-n miez,
Transformate în gânduri, în iubire, în crez...

Să citeşti printre rânduri nu nebun să mă faci,
Suntem lumi paralele, suntem roci şi copaci,
Suntem ceea ce facem, unii marionete
Şi convingete-n viaţa pe alte planete...

Caută şi vei afla nu-s simple cuvinte,
Umblă în adâncul tău de luare aminte,
Dă frâu liber vigoarei şi sparge pereţii,
Cu toţii creştem în noi o floare a vieţii!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 ianuarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul de rând

Şi-a uitat năravul acasă, dar nu s-a întors din drum,
a sosit în oraşul despre care îi povestiseră părinţii
că odată ajuns acolo rămâi
şi a rămas,
oamenii par acum altfel, nişte însinguraţi în mulţime
puşi să repete acelaşi lucru zilnic
ca nişte marionete ale altora.

A suferit pentru neputinţa de a înţelege la timp
mersul fără oprire printre obstacole
şi s-a trezit prins în chingile vieţii.

Nu ştiu dacă a mai scăpat vreodată,
dar a stat mereu la rând când avea dor de ceva,
s-a ales cu o bătrâneţe de toată râvna
pe care o duce-n spinare ca pe un cal mort,
mărşăluieşte încovoiat spre apus
cu gândul departe.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (11 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marionetele ne vorbesc din înaltul vitrinei

Marionetele ne vorbesc din înaltul vitrinei,
ele nu se încurcă niciodată în cuvinte
şi nici cu mărunţişuri.
"Totul este ca atunci când eşti tânăr să nu ajungi deja la capătul lumii",
ne spun ele din înaltul vitrinei.
Să explorezi, dar să nu epuizezi misterul
cu întrebări inutile.
Să trăieşti intens, dar să nu trăieşti prea mult,
aşa cum au făcut cei ce-au avut parte de-o viaţă lentă.
Marionetele au început să vorbească...
Dar (vai!) încă nu au învăţat că pentru a păşi
spre lumea de dincolo de noi
trebuie mai întâi să îţi ieşi din fire!

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!