timp şi învinovăţire

Rânduiala lui Dumnezeu...

De câteva zile cobor în
mine
doar seara
şi caut
un anume lucru
pe care poate că nici
nu l-am avut sau poate
l-am pus undeva
pentru a- mi aduce aminte de cel care am fost...

şi ce trist...

uneori nu mănânc
nu beau şi nici
nu mai vorbesc cu Dumnezeu
ştiu că dincolo de mine
e cimitirul în care
se odihneşte tata
plictisit şi el de-atâta aşteptare...
uneori trec pe lângă el

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume (ianuarie 2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tacerea

Tacerea uneori e arma ta secreta,
Pare ca ai optiuni, atunci te rog alege,
Eu nu vreau sa le am, asa o eticheta
Nu vreau sa port in suflet, iubirea ta mi-e lege.

Este o nedreptate durerea ce imparti,
Puteam fi mult mai bine, dar uite ce-ai ales,
Tacere pe luni seara, tacere si pe marti,
Motivul tau, spun sincer, eu nu l-am inteles.

Nu mi-ai raspuns aseara, dar astazi nu-ti mai scriu,
Tu dai vina pe mine, n-o spui dar mi-o transmiti,
Nu vrei sa-mi fii iubita? Eu stiu ce-am vrut sa fiu,
Alegi sa fim straini si nicidecum iubiti.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciun merit

Ce idiot sunt, îmi pierd timpul
Măsurat, delimitat
De condamnat ce sunt, absintul,
Un incapabil, un ratat.

Mă complac în inexplicabil,
În nul în loc d-intens;
Accept nerod un implacabil
Pierdut în inerţia-n sens.

Am doar o piesă de jucat
Şi sunt un prost actor,
Nici textul nu l-am învăţat...
Dau vina pe-altul, pe-autor...

... Dar poate nu-s eu cel de vină,
Un limitat născut...
Încă n-am învăţat nimic! Ruină
Mă complac, prost cum sunt crescut.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu

Când v-am rugat să-i ocrotim,
Când v-am rugat a nu-i uita,
N-aţi auzit şi mi-aţi răspuns
Că-i o problemă foarte grea.

Şi-am fost ridicol stăruind
Şi-am încercat să vă mai spun
Şi noi m-aţi învinovăţit
Şi m-aţi considerat nebun.

Şi eu v-am zis că nu e timp,
Că suntem nişte pasageri,
Şi voi aţi construit minciuni,
Mai multe astăzi decât ieri.

Şi-acum de ce vă bucuraţi
De arta celor ce-au murit,
Când voi i-aţi condamnat pe ei
La trai pe muchie de cuţit?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem timp

Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta şi în stânga,
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru puţină tandreţe.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Octavian Paler din Scrisori imaginare
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar poetul

Gestionar de vise, rebel al condiţiei umane,
Peregrin solitar pe-orbite necolindate încă,
Are cel mai frumos rost ce poate să emane
Din doru-i nemărginit şi-o ispită adâncă.

Cu-aripi de cuvinte spre crugul sideral,
Înalţă perle de gând în zboruri asumate,
Le transcende-n sacrificiul atemporal,
După o existenţă de tăceri nestemate.

Învinovăţit de iubiri perpetuum mobile,
Numai poetul scrie cu raze de lună
Prefirate-n clepsidra cu metafore nobile
Pe care le nemureşte-nainte s-apună.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasmă căzută din stele

Norii călătoresc sub crucea omului ucis
În scena unde beţivii de stele intră în vis,
Desenând trandafirii iubitei cu ea supusă-n spini,
Miresme otrăvite se golesc în ochi de străini.

Groparii sapă la butoiul plin cu arome stilate,
Trupul rămâne, sufletul o ia într-o parte
Şi priveşte cum norii prind stele în plasele lor,
Sunt licuri dulci ce cad în spuza tuturor.

Învinovăţesc scena ce se scurge în ploaie
Ca o pasăre trecută în boabe de grâu, în păstaie
De zorea ce urcă spre lună prin braţele mele,
Degetele s-aprind de mireasma căzută din stele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare noi chiar existăm?

[realitate paralelă]

ieşim din noapte la lumină, primele palme, primul ţipăt
şi apoi totul se scurge monoton către final
septembrie prima zi de şcoală
octombrie cu ploile lui, noiembrie friguros
decembrie e luna luminoasă când cerurile se deschid
şi ne umplu braţele cu dulciuri şi cadouri şi colinde şi festin
apoi anul se dă peste cap şi reluăm ciclul ce trece prin iarnă, primăvară şi vară
ne agăţăm de amotimpuri pentru că zilele nu mai sunt suficiente
câte o carte, multe tăceri, amintiri exfoliate, suflet tot mai gol
canale de ştiri, filme, surogaturi,
o existenţa mecanică
repetitivă
cenuşie

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

îţi propui să nu te-mpiedici

şi totuşi o faci
dai vina pe caldarâm
un dorel a reparat strada
dumnezeu ţie, sufletul
nu mai eşti ca nouă
au veni lopeţile să adune molozul
nici nu te mai interesează
unde se depun resturile
vin pescăruşii să salveze
aparenţele
între timp vecinii se ceartă
dintr-o voce ascuţită
ne hrănim pofta de bârfă
prea mulţi ţânţari
niciodată diluţie corectă
toţi spun că se fură
cine sunt toţi?
îţi propui să nu te-mpiedici
şi te ajută alţii
din spirit de echipă

[...] Citeşte tot

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

M-ai ademenit precum o nimfă.
Mi-ai pătruns în inimă.
M-ai rănit mai rău decât o viperă.

Ţi-ai făcut cuib în sufletul meu.
Mi-ai răpit timpul, zâmbetul şi tot ce eram eu.
Ţi-ai crescut rădăcini în gândul meu.

Ai putut chiar opri timpul.
Ai îngheţat spaţiul şi universul.
M-ai rătăcit să nu-ţi mai aud glasul.

Doar ai tăcut, şi din tăcere ţi-ai făcut scut.
Din toată iubirea mea ceva mărunt.
Ai condamnat totul la timpul trecut.

Ai dat vina pe soartă şi pe ursită.
Mi-ai găsit doar mie vină.
Ai rupt a iubirii cunună.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!