Poezii despre timp și trădare
poezii despre timp și trădare.
Ce rază
Eu dezamăgesc crima,
trădez trădarea de a fi.
Tu dezamăgești crima,
trădezi natura.
Față de fapte noi suntem pedepsiți,
față de lucruri
noi suntem chiar lucrurile.
Suntem un timp.
Ce rază, doamne, ce rază!
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La tine vin astăzi pe drumul știut
Hai, iartă-mi trădarea și oricare rău
La tine e viață oricare minut
Iar vinul, e dulce ca zâmbetul tău.
catren de Gheorghe Luchian D'Aquila (28 decembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Luchian D'Aquila
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea este un prieten loial,
nu trădează și nici nu contrazice.
Îți poartă viața pe-al timpului val,
cu vise prozaice și lirice.
Maria Filipoiu (Catrene - citate/ despre cărți)
catren de Maria Filipoiu din Catrene - citate/ despre cărți (august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trădarea...
Motto: 3 mai 1997: 22 ani de la una dintre cele mai mari trădări
din istoria României: Tratatul cu Ucraina.
de la Iulia Albă la Alba Cetate
trece țara mea dalbă în străinătate
de la Alba Cetate la Bucovina
trei fantome drept state, în rest Ucraina
de la Bucovina o iei mai la vale
tot lumea română îți iese în cale
aici Basarabia stă nemișcată
cu capu' sub sabie, cu restu' plecată...
de la mare la munte, de la munte la stele
nici elite în frunte și nici frunte cu ele
doar trădare vulgară, doar cumplită hoție
numai umbră din țara ce-i mai zic Românie.
poezie de Iurie Osoianu (10 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Epilog lucid
Schiță în timp,
Zonă muzicală,
Curcubeu în plină secetă...
Am trădat din nou
Cuvântul!
Și iar noi, făcând anticameră
Aceleiași iubiri,
Evlavios îndoind genunchiul...
Ușa,
Nu ni se va mai deschide
Niciodată!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
sensul vieții e
o nuntă fără mireasă.
poezia n-o să ne schimbe,
văd numai oameni pe care
trebuie să-i cumperi,
cel ce trădează ajunge bastonul orbilor.
cerul e, totuși, senin!
știu, am dreptul să nu spun nimic.
o să plec și din viața voastră,
trebuie să pun deoparte
câteva ore albicioase pentru orele negre.
lumea întreagă e cu 3 cuvinte
în urmă.
poezie de Nicolae Tudor din Cuvinte învărgate
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Joia Mare
Suntem mereu în Joia Mare,
Trădările de țară se țin lanț.
Trimitem la spânzurătoare
Chiar și Iubirea ce-i ținută-n laț.
Trădăm păduri, trădăm izvoare,
Ne vindem sufletul pe doi bani.
Ochim în tihna blândă-a căprioarei,
Ne perindăm pustiul printre ani.
Ne abandonăm și proprii copii,
Din dragoste făcut-am lupanar.
Cocotele se complac în orgii,
Și sentimentul e pus pe cântar.
Suntem mereu în Joia Mare,
Nu mai iubim, doar ne urâm.
Desfrâul devenit-a șezătoare,
Ne întâlnim uniți la cimitir.
poezie de Tamara Tomiris Gorincioi (5 aprilie 2018)
Adăugat de Tamara Tomiris Gorincioi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Duminica lui Simion Bărnuțiu
Duminică de țară, holde pline
furnalul verii clocotește-n jur
prea pui la suflet totul, și nu-i bine
mai trage-te la umbră de păduri
Respiră din adinc, miroase fînul
fă-ți timp pentru privighetori și maci
răcoarea să-ți purifice plămînul
să te ímbeți cu rouă, și să taci
Ți-au veștejit coroana de pe frunte
și anii ți-s din ce în ce mai sterpi
nii-i vinovat deloc întregul munte
că-n sînul lui s-au cuibărit și șerpi
Sărută gura zilei, bea-i lumina
trădării azi nu poți să-i dai răspuns
deși nu-i la vedere, rădăcina
pe tine te cinstește, și-i de-ajuns
Duminică de tară, seve grele
o toropeală dulce stinsă-n vin
ridică-ți ochii către zei și stele
și rabdă cu stoicism, mai e puțin!..
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna dușmană
Ignorând coliziunea stelelor cu pieptul meu,
Mi-am scufundat umerii în cerurile altor timpuri, trecute.
Zece regi ai toamnei s-au răzvrătit împotriva mea.
Întotdeauna trădările și îngerii grăbesc căderile.
O frunză. Un om.
Sângele meu a fost mistuit de flăcări pe orbita ta,
Lună dușmană.
Eliberează-mă de ani și de circumstanțele lor tulburi,
De oglinzile destăinuind rochii și pagini dispărute,
De mâinile imprimate în abisul amintirilor.
Fugi.
Ele ne înmomântează în vântul dușman.
Și mi se pare că sufletul meu a uitat toate rânduielile.
poezie clasică de Rafael Alberti din Despre îngeri (1929), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet bohem
Tovarășului meu întru mansardă
Aseară mi-a venit proprietara,
Madame Ecaterine Bobnăut,
Punându-mi în vedere să mă mut,
Că n-am plătit chiria toată vara.
Am opinat că timpul nu-i trecut,
Că dacă scriu romanul "Donna Clara",
O să mă proslăvească toată țara
Din Dorohoi și până la Sascut.
I-am spus, apoi, că noaptea-i aurită,
Că m-a trădat o damă din elită
Și a fugit c-un prinț din Slobozia;
Și-am plâns pe-altarul dragostei defuncte,
Și m-a îmbrățișat și... puncte... puncte...
Și m-a convins că mi-am plătit chiria.
sonet epigramatic de Ion Pribeagu din Picante
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre timp și trădare, adresa este: