Poezii despre tramvaie și vânt
poezii despre tramvaie și vânt.
Doi prieteni
S-a stins pe uliți cel din urmă zvon.
Arar un pas răsună monoton
Pe trotuarul luciu și pustiu...
La colț, în umbră, micul vizitiu
Așteaptă un tramvai întârziat:
El și căluțul lui, doi bieți fârtați,
Bătuți de vânt și ploi,
Ce bine se-nțeleg ei amândoi!
Pe după gât el i-a trecut un braț,
Și fruntea și-a-ngropat-o-n coama
Tovarășului credincios și blând...
Iar calul, nemișcat și el de teamă
Să nu-i alunge visul prea curând,
Ciulește doar urechea, când și când,
În liniștea târzie ascultând...
Și ninge peste ei și nu-și dau seama
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de Corina Stoican
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt un fulg de zăpadă
Îmi ninge în suflet, iubite,
privește zăpada pe ramuri,
se pierde în viscol tăcerea
și-ngheață lumina la geamuri.
Prin noapte trec ca o umbră,
eu sunt vânzătoarea de vânt,
în seara furtunii cu stele:
" Iubite, mai știi cine sunt?"
Ascultă colindul din zare,
pe stradă iar trece-un tramvai,
întind o mână spre tine:
"Iubite, te-aștept la un ceai!"
..............................................................
În mine se-ascund zăpezi numărate
și ninge, iar stele vin să mă vadă,
în noaptea aceasta te rog să m-aștepți:
"Iubite, eu sunt un fulg de zăpadă!"
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un minut în Piața Romană
Un greier violent
cântă cri-cri de pomană
în aerul de vară și lent
lângă Piața Romană
o cucoană își face vânt
și își dă aere toată
dacă mă crezi pe cuvânt
aș zice că e disperată
un tramvai puturos cântă
pe șinele încinse
halbele de bere din Piață
se dau învinse
timpul s-a dat jos din ceas
și se dă de pomană
greierele s-a retras
lângă Piața Romană
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șuvoi de clipe distilate
Se apropie Crăciunul
Și vremea s-a răcit
Afară bate vântul
Dinspre asfințit
E noapte mai devreme
Și ziua s-a scurtat
O auzi parcă cum geme
Din timp i s-a furat
Iar vântu-și taie umbra
Prin cerngile azi goale
Strângându-și lung penumbra
Din piept până la poale
Orașu-ntreg e un șuvoi
De clipe distilate
Ce apleacă aerul spre noi
Pe degete-l împarte
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (14 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna Danielei
Frunze omagiale mi se lipesc de pantofi,
Pe bulevardul muiat și posomorât.
Tramvaiul huruie a dezolare,
Cerul suspină șoptit peste a mea pălărie.
Prinsă-n cântecul de leagăn al vântului eram,
La birt, doi văduvi vin fiert beau.
Felinarele, printre teii goi, stins luminau,
În toamnă, un bătrân și-o bătrână se plimbau.
Ploua, peste amurgurile lui Noiembrie ploua,
Se-nnopta, peste casele muritoare se-nnopta.
O șoaptă echivocă a sufletului mă necăjea,
Să-mi fie viața o lirică toamnă aș vrea...
poezie de Daniela Vizireanu din Poeții noștri (iulie 2017)
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jertfă cu-mprumut
Nu te mai scriu pe frunze, pe zăpezi,
Nici vântului nu te mai dau în șoapte,
Nu te mai cer înaltului, mă crezi?
Te las închis în negura din noapte.
Mă-ntorc la viața care nu m-așteaptă,
Alerg să prind tramvaiul următor,
Rămâi în urmă - iluzia deșartă
Cu vorbele mereu la purtător.
Voi aduna tăcerea din amurg
În freamătul nebun de sub zăpadă,
O candelă de lut în care scurg
O inimă - cuvintele să-și ardă!
Și-n taina sfântă a timpului ce trece
Mă dau uitării jertfă cu-mprumut,
Durerile din verbe să le sece
În puritatea slovei de-nceput!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost un an în care s-au sinucis poeții
A fost un an în care s-au sinucis poeții
sătui să fie-ntruna luați în cătarea vieții.
Cu aripi de la fluturi date-mprumut cu ora
și-au hăcuit prin piețe în văzul tuturora
venele lor firave, tendoanele, uitarea
hrănind câteva zile gazetele. Duhoarea
acestor pline ceasuri îmbrățișând foburgul
a-nnebunit berarii care-au turnat amurgul
în halbele ciobite vânzându-l ca pe bere,
s-au aruncat din turle poeții în tăcere
asemeni unei blânde ninsori întârziate,
s-au otrăvit cu vise ascunși în ruinate
mansarde și în dosul unor iubiri deșarte
de nimeni bănuite, iubiri pentru departe.
Printre gutui sticloase și-au aninat în funii
costumele dungate având prinse petunii
la-ngustele revere și ei uitați acolo
sub strâmtele sacouri, austrul în tremolo
ducea sinistru vestea, tramvaiele de noapte
se-mpiedicau adesea și ele ca de șoapte
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Petru Dancu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Repetabila iubire
Nici urmă de durere în pântecul meu, nici urmă de tremur, te iubesc la fel
ca pescărușii în zbor pe sub poduri, aripi întinse țin vântul în loc,
cât sa fie ora când îmi înfrunzește iar mâna dreaptă, măslinii își scutură în plase
rodul mărunt, alte vise, de la capăt, iar ploi, oh, Doamne!
Nici urmă de poteci în poienile arse, nici urmă de miere în faguri, doar inima mea
dezbrăcată, inima mea ca o viespe de noapte, ca o lăută ascunsă sub pat,
hai sa jucăm jocul acesta, înfășură-ți gleznele-n carpe, șterge-mi cu buzele genunchii ierbați, opintește-te-n poartă, în colțul gurii infloresc macii, hai, râzi!
Nici urmă de îngâmfare în coapsa rotundă, nici urmă de mustrare sub sâni, pune-ți trupul pe șine, tramvaiul e gata de drum, cercuri zimțate pictează copiii pe geam și ferigi, știi camăruțele toate-s curate, intră și vezi, acum și aici strigăt suntem, sărutul se sparge în sărut și palma se înfășură în palmă, vino, iubește-mă toată!
poezie de Silvia Van
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe mine
m-a luat vara
trecută un vânt ca un uragan de perciuni
pe dealu bencecului de
mi-au dat lacrimile
de sus
am auzit vocea mai joasă
a domnului de geografie din a cincea
fernanski
care pe vremuri ne lua tot așa de urechi
de perciuni (?!) deși omul, masiv, nu era
nici pe departe o înfruntare de fronturi
atmosferice, un
uragan la
generală 11 din ronaț
pe linia tramvaiului 5 foarte lisă
fără forme de relief
domnul
fernanski doar înfigea ca în brânză
arătătorul în hartă
se enerva
[...] Citește tot
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raid în rai
Hărțuit, se unduie sufletul după coline,
Moldova molcomă mi-așterne, verde, covorul
Parc-aș pluti... Nu-l ating cu piciorul
Tinerețe, mă-ntorc miraculos! la tine
De ani împovărat nici victimă, dar nici erou
Gaudeamus igitur îngânat de-un prăfuit pian,
Reconstitui pe caldarâm fiece teșit bolovan
Tăinuind amprenta de pași rătăciți prin Copou
Junimea, candid, se-mbrățișează tot la "patru lei"
Xenopol ASE-ul ofertează drept alternativă
Tumultul de atunci, scăpând din trapa narativă,
Cu plete lungi, în vânt, aleargă sub eminul tei
Birjă de epocă, tramvaiul vechi eliadesc
'Și-urmează prin tunelul timpului traseul
Purtând pe cap coroana teiului, o clipă-s Dumnezeul
Acelui Iași fragment bizar din cronici baladesc...
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre tramvaie și vânt, adresa este: