Poezii despre vagabondaj și viață
poezii despre vagabondaj și viață.
Ariadna
În existențialul meu de vagabond
Persistă un ceva, legat cu ață
Nu viața, nu... niște frânturi de orizont
Cu noduri, să nu uit cumva de casă
Și să nu uit de vagul mapamond
Pe care paralel abrutizată
Stă versiunea mea de simbiont
Cu-o-ntoarcere acasă diluată...
Și raza violetului de soare blond
În întunericul crispat de dur la față
Să fie Ariadna mea de vagabond
Și firul, ce m-ar duce drept acasă...
poezie de Iurie Osoianu (1 iunie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglinda vremii
După ploaia de argint,
De când haina s-a-nvechit,
Fără de bani în portmoneu
Mă uit mai rar la chipul meu.
Nu port oglindă-n buzunar
Doar am băltoace-n trotuar...
Cât n-aș deplânge soarta grea
Că n-am ajuns în viață stea,
Azi, netezindu-mi părul blond,
Duc crucea mea... de vagabond.
poezie de Mihai Cucereavii (8 noiembrie 2005)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Spre abis coboară
privirea tăcută a învinsului scăpat
de ultima fărâmă de viață surdă
asemenea unei remușcări stupide
se resemnează și așteaptă să vină
când va veni o va privi în ochi
va fi fără cuvântări întortocheate
lacrimile sunt inutile precum știți
în abis se scaldă acum privirea
un deșert mai întins cu multe focuri
acolo vagabonzii vieții râd de toate
copacul are cranii cu părul blond
până și corbii croncănesc cu frică
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vagabondul
Lăsați-mi traiul care-mi place,
Iubirea nu-mi știe de nume,
Vreau cer senin și multă pace,
Cărări să mă petrec prin lume.
Vreau pat în fân sub bolta sfântă,
Hrană să îmi iau din râuri;
Astfel de viață mă încântă,
Astfel vreau să trăiesc pururi.
Însemne-mi destinul viața
Acum sau mai târziu, oricând o vrea,
Binecuvântată fie-i lumii fața
Și drumul dinaintea mea.
N-am bani și nici iubiri de dus,
Nici cu prieteni a mă ține,
Mi-ajunge cerul cel de sus
Și drumul de sub mine.
Fie ca toamna să m-ajungă
Pe drumegul meu sihastru,
[...] Citește tot
poezie clasică de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dangăte-mpoțonate
Foaie verde, parfum de luncă
Ce dor mă apucă..
În zăpușeala de speluncă
A năvodului de beton
Cu căldură hâdă..
Să iau un băț și o plută
Și vreo două firmituri de pâine
Și să fug ca un vagabond câine
Printre trestii și stuf de inimă
Să ucid această patimă...
Clădită in chiilii și amvoane
Cu clopote de betoane
În care suntem legați
Și în dangăte-ncarcerați
De sfinți prea împăiați
Cu utilități-mpotonați
Si de trufie-ncălțati
Și de noi pe noi pescuiți..
În ceea ce viață numim!
Pești de acvariu să trăim
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pluteau
sufletele prin încăperea rece unde
zăceau corpurile așezate pe tărgi
cu mușamale gri și se auzeau voci
de dincolo de uși câteva strigăte
înăbușite de durerea scăldată în sânge
ce răzbate de dincolo de zidul greu
care desparte viața de moarte
alături se zbăteau cei încă vii și zidul
nu-i lăsa să pătrundă în camera plină
cu suflete vagaboande care nu credeau
că sunt libere să plece și să părăsească
corpurile ce stăteau nemișcate și totul
e un vis de care n-ai scăpare
și spaima ta imploră cerul să-i lase
câteva clipe de viață mizerabilă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești perfectă
Tu ești perfectă, darling,
Îndrăznesc prea mult?
Langoare, frumusețe și nimic mai mult,
Poetul e cărunt din naștere,
Realul e un cal cam nărăvaș,
Mereu învinge. Ce mai scrii?
Mă-ntreabă un a mic absurd de singur,
Eu printre măști mă plimb,
Dogul german a devenit felin,
De treabă pare moartea, bat-o vina.
O vreau, n-o vreau ca pe-o femeie.
Trăim pe interval, fără bilet,
Un felcer ne urează viață scurtă,
Un ghicitor promite zece vieți,
Dar tu ce crezi? Nici apa nu mai clipocește,
Albinele nu bâzâie, ci urlă,
Un monstru este pasărea colibri,
Mai sinceri corbii tot boncăluind nerăbdători,
Cocoșii râd de dimineață ca bețivii,
Stelele cad din cer cu semne militare,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O mare dezamăgire pentru omenire
Firește că am să plec și eu cândva.
Dar cu ce amintiri triste voi pleca de aici
despre toți prietenii cu care am vânat lei,
despre toate femeile cu care am prelungit
la nesfârșit diminețile altora,
despre copiii care n-au plâns după mine,
despre bogații care mi-au invidiat libertatea,
despre pederaștii care mi-au dat târcoale prin gări,
despre mama și tata care nu m-au cunoscut niciodată.
Mă vor plânge locurile prin care-am trecut
mândru de mine.
Oamenii, mai puțin.
Mă vor plânge câinii vagabonzi cu care
mi-am petrecut nopțile mele-nstelate.
Oamenii, mai puțin.
În definitiv, am făcut atâtea gafe în viață
încât ar trebui să o iau de la capăt cândva,
să corijez ce se mai poate.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Sava din Insolența nopților
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Anotimp
Uneori cred că e bine să taci
și să asculți frunzele căzând.
Sunt singurele zgomote
Pe care le face toamna.
Pipaind pamântul cu degete ostenite.
De mult soare
de multă floare,
de multă iubire.
Vara a trecut așa ca viața unui vagabond.
încercând să spele un prăpăd
Cu lacrimile altui prăpăd.
Uneori mi-e teamă
să nu trezesc amintirile,
care mă vor devora
sfâșiindu-mi sufletul,
încărcat de toamne
și de veri fierbinti.
Doar degetele mele
Precum frunzele toamnelor
Pipăie pământul pârjolit de dragoste.
poezie de Marius Gîrniță din Rost (2000)
Adăugat de Marius Gîrniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
început
ploios de toamnă cu povești
de groază prin cărțile citite
la lumina unui bec pe jumătate
chior în camera unde stau florile
la geam se uită la stropii
care se aruncă în fața mașinilor
vântul a început afară să plimbe
frunzele vagaboande decise
să-și facă un rost în viața lor
de jumătate de an de bunăstare
ochii se plimbă de la o crimă
la altă crimă cu scrisul ce fuge
dintr-o pagină pe altă pagină
și detectivii care beau whisky
nu te lasă să privești toamna
începută de curând în orașul tău
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre vagabondaj și viață, adresa este: