Poezii despre viață și încăpățânare
poezii despre viață și încăpățânare.
Condamnat la... dragoste
Încătușează-mă cu iubirea ta
fă din iubirea ta, temnicerul meu
aruncă cheile cătușelor
înlănțuiește-mă cu iubirea ta
promit să fiu un prizonier obedient,
nu voi încerca să mă răzvrătesc
voi fi obedient regimului de detenție
voi refuza cu încăpățânare să evadez
din închisoarea dragostei tale
prefer să rămân un condamnat
un condamnat pe viață... de dragostea ta!
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă avere nu e...
Iubita mea, eu nu am strâns avere,
M-am încăpățânat, naiv, nâtâng,
Să-mi spun că-n viață singura plăcere
E ca pe tine-n brațe să te strâng.
Și dat mi-a fost să sufăr și să plâng,
Simțind mereu teribila durere
Că nu mă lași în brațe să te strâng
Din cauză că nu am strâns avere.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiesc periculos de când mă știu
... nu știu așa precis cum a fost nașterea-mi și n-am fost curios
să-ntreb; nici despre ora, cât de exactă a fost, doar c-am ieșit mai greu
din încăpățânare -să dorm mai mult purtat pe șoldurile Evei, doar ieșită din liceu-
și sigur răsturnat, cu capul înainte, așa riscând să-l pierd și dinspre sus în jos...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 noiembrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce simplu mi-ar fi dacă nu te-aș iubi
Altceva nu-i nimic
Și mereu ma complic
Și ce simplu mi-ar fi,
Dacă nu te-aș iubi.
Dacă m-aș lua după pretexte,
dacă aș trage unde e ușor,
nici nu trebuia să aud de tine
și-mi era mai de folos sa mor.
M-am băgat de bunăvoie slugă,
dragostei morale ce ți-o port,
dar pricep că mi-ar fi fost rentabil
să privesc destinul ca pe un sport.
Nu-i o simplă încăpățânare,
pentru un ambițios pariu,
dar aleg o cale complicată,
tocmai din motivul că sunt viu.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
* * *
Iată că Domnul
se mânie iarăși
nu doar pe mine
ci și pe potrivnic
eu și heruvimul
ne vom povesti
despre încăpățânarea cenușii
și chinuri
îl voi ține în brațe
de 56 de ori
îmi va cunoaște spaimele
și generațiile ei
din mine
voi învăța împreună cu el
cum se încălță flăcările
[...] Citește tot
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăciune
Am să rămân fierbinte,
Până în ultima clipă,
Treizeci și șase de grade
Și jumatea care țipă.
Încăpățânat și orb,
Cum mă știi tu cel mai bine,
Fulgerând în stări extreme,
Opozant la fitecine.
Cu neîmpăcarea mea,
Am să ard tot focul vieții,
În furnalele de-adio,
Să topesc cobaltul gheții.
Și în spuză neștiut,
Ultimul abstract tăciune,
Așteptând păgân descântec,
Șoaptata ta cu al meu nume.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă gândesc la nimic. Da, măi. Simt totul de trăsnește!
o să fii pe deplin fericit
mi-a spus viața
dar prima dată o să-ți rup oasele
ca sā devii puternic
pe urmă inima să simți
toți dumnezeii
dement de vii ai iubirii
sentimentele vin sau sunt
acolo mereu
numai oamenii pleacă și sunt
mereu prea departe de tine
doar oamenii tac cu obstinație
chiar din ambiție
așa
ca să îți minimalizeze apropierea
iată motivul pentru care se vine
se simte
[...] Citește tot
poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încăpățânată
Încăpățânată,
vedeam oamenii din jur
îmbrăcați în haine
croite în mintea mea,
din încredere!
Era o sărbătoare-n veșminte,
fiecare cutā fiind însăilată
cu încrederea trasă
prin fiecare gaură de ac,
cusături ce trebuiau să reziste
peste ani,
dar curios.... prea grăbiți
și doritori de a rămâne mereu în trend
au considerat încrederea mea
demodată,
iar viața și oamenii din ea
mi-au dovedit încă o dată
că lumea în care trăim
își alege veșminte moderne,
eu căutând prin buzunare ascunse
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea toamnei noastre
Cad ultimele frunze din ram,
Eu mă încăpățânez să te am,
Storul pleoapei m-ascunde în noapte,
Cu lacrimi și vise vrea să m-adape.
Se tânguie-n noapte copacii de sticlă,
Și dor... tăcerea și gândul
Fiorduri la ceas de durere,
Clepsidră ascunsă în noapte, de neagră tăcere...
Mai ninge și lacomi, trec vulturi la margini de dor,
Lumină și taină cușete în tristul poem,
Mi-e frig și mi-e teamă și cel mai adesea mi-e somn,
Căci viața îmi este de-a pururi, jar și blestem.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înlemnire
mama mea a murit pentru noi precum Hristos întinsă pe patru scânduri de pat
zilnic zi de zi pe rând pentru toți și pentru fiecare în parte
a suferit pentru nenumăratele mele josnicii înșelată de tata pentru credulitatea fiicelor
pe acel dreptunghi pavat cu cuie asemenea pieței orașului a vrut
să răscumpere toate podgoriile părăsite și fiecare ciorchine de strugure
ca și cum n-ar fi ajuns că El a murit deja pentru a ieși apoi din mormânt
moartea n-a vrut să vină după ea de-a lungul vieții deși mama i-a deschis ușa
cu ospitalitate și umilință a ajuns cu încăpățânare la mal cu barca din patru scânduri
privind în abisul ceresc prin oglinda ce separă adâncul de spațiu
scrisă pe copac precum madona pe scândura icoanei așezată pe patul noduros
între cele patru scânduri ale căminului i-a crescut cocoașa înlemnind singură și tăcută
fără zarvă mulțimi de gură cască elevi dezamăgiți și femei amăgitoare
număra șoptind mătăniile din lemn făcea să plutească copacul durerii în jos
poezie de Piotr Zemanek din Antologia poetycka (2014), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre viață și încăpățânare, adresa este: