Poezii despre viață și încoronare
poezii despre viață și încoronare.
Ne-am depărtat
Nu merită nimic, mai bine nu te-ncurci,
Acum că toate-s contra cost si dragostea-i uitată,
Când ele se urcă pe tron și-așteaptă tu să urci,
Te fac să te întrebi mereu de vrei sau nu o fată.
Când ele sunt un premiu iar tu un concurent,
Te-ntrebi ce viaț-așteaptă după ce o câștigi,
Te fac să te transformi în mândru repetent,
În cazul ăsta sincer nu-i bine să învingi.
Eu nu mai am curajul, mi-e teamă și regret,
N-aș fi gândit că viața mă va răci de ele,
Ne-am depărtat prea mult, și-un viitor incert
Se-ndreaptă către noi, cu zile chiar mai grele.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet rătăcit...
suflet chinuit de viață,
ai crezut și ai sperat,
că iubind fără de pată,
ai să fii încoronat,
ai crezut că poate timpul,
te apropie și speri,
că-ntr-o zi vei fi alesul,
ochilor strălucitori
suflet trist în rătăcire,
doar în vise mai zâmbești,
doar în vise, ce iubire?
o primești și dăruiești,
către-o rază, o nălucă,
ți se-arată de prin nori,
te îmbeți, vorba-ți încurcă,
tremuri blând, ai vrea să mori
suflet trist, nebunul sorții,
ai crezut în vânt și ploi,
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum să visezi
scrisul e o pasăre cântătoare,
un înger vinde statuia încoronării
poetul vinde cuvinte
în zarea vieții lumina o asigură
gândul că ești fericirea
din metafora dimineții
ochiul din triunghi veghează,
revarsă picuri din cerul trecut,
captivi în prezent ridicăm cortina
spectacolul a început
pe țărmul libelulei,
visul e refugiul acestor litere
poezie de Daniela Marchetti (2018)
Adăugat de Daniela Marchetti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când vii?
Mărită primavară, ție, nu-ți este dor
De noi, ce te -așteptăm de-o veșnicie parcă?
Întoarce-te acasă, dă vieților fior,
Cuprinsă de iubire, căldura o dezbracă.
Te lași ca o mireasă de mire așteptată
Pe patul cu mătasuri, înflăcărat fecior
Tu vii parcă de veacuri știindu-te adorată
Paradă faci cu nurii, ești nopților decor.
Purtându-ți frumusețea, parfumul și culoarea
Ești anotimpul vieții, cântat, mărit, pictat
Cum numai ea femeia atotcuprinzătoarea
Mai este așa slavită, iubită... de bărbat.
Îngenunchem în taină și te rugăm să vii
Că fără tine parcă nu mai exista viață,
În verde crud pictează anostele câmpii
Ninsori pune de floare și zâmbete pe față.
..............................................................
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (23 martie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Am înțelepciunea celui condamnat să moară
Am înțelepciunea celui condamnat să moară,
nu posed nimic, așa că nimic nu mă poate poseda,
mi-am scris testamentul în propriul sânge:
" O, locuitori ai cântecului meu, aveți încredere-n apă" ;
eu dorm săgetat și încoronat de ziua de mâine...
Am visat că inima pământului e mai mare
decât harta acestuia,
mai clară decât oglinzile lui
și decât spânzurătoarea mea.
Mă pierdusem într-un nor alb care m-a ridicat în slavă
de parcă-aș fi fost o pasăre
și vântul însuși aripile mele.
În zori, chemarea paznicului de noapte
m-a trezit din visul meu, din limba mea:
Vei mai trăi o moarte,
prin urmare revizuiește-ți testamentul,
ora execuției a fost iarăși amânată.
Am întrebat: Până când?
Mi-a răspuns: Așteaptă până vei muri un pic mai mult.
Am spus: nu posed nimic, așa că nimic nu mă poate poseda,
[...] Citește tot
poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ucigașa
Ah, tu! Cea ce-ai ucis dragonul cu un zâmbet!
Pe mine totuși nu ai vrut să mă omori.
Căci în al vieții tale greu și pustiu umblet,
Te-ai rătăcit în gându-mi de zeci de mii de ori.
Zadarnic mi te-arăți acum încoronată,
Regină peste univers și peste lumi,
Când sărutarea-mi, știi că e ofranda dată
Astfel încât sub pasu-mi, din tine să te-aduni!
Și iei în mâini coroana, spre mine o întinzi...
Știind că sub răsuflarea-mi sclavă ai fost mereu.
Și te ador. Dragonul deasupra-ți îl cuprinzi.
Însă-mi întinzi coroana. E clar deci ce-ți sunt eu.
poezie de Cristian Cruți
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
FABULĂ MĂGĂRUȘUL BARONEL de CORNELIA PĂUN Heinzel
FABULĂ "MĂGĂRUȘUL BARONEL" de CORNELIA PĂUN HEINZEL
Într-un colegiu pentru rumegătoarele elite
Într-o zi, a ajuns înfoiat
Un măgăruș grăsuț, plin de ifose,
Cu mantie, in veșminte de epocă-mbrăcat.
Cu ceilalți măgăruși elevi el nu vorbea,
Și toată turma mult îl respecta.
Doar titlul avut la toți valora
Și pentru că de la stat el bani și avere primea.
Păduri și castele el primise
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Păun Heinzel din revista The Alternative Canada
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
După cincizeci de ani
Casa-i goală, iar inima bătrână și plină
De umbre și ecouri care nu fac decât să amăgească;
Nu-i nimeni s-o salveze, dar ea-ncearcă să-mpletească
Cu degete oarbe plase care nu au cum să țină.
Odinioară toți bărbații întindeau mâinile spre ea
Se-îngrămădeau ca porumbeii să ciuguleasc-o desmierdare:
Ar fi putut avea câte-o coroană pentru fiecare
Fir de păr și pe fiecare deget o nestemată ca o stea.
Oglinzile sunt martore, acolo ea a crescut și a trăit
În vise din alte vise, care i-au împrumutat
Grația, încoronată cu păr mătăsos, bogat.
Cu inima legată, cu ochii aplecați smerit
Și orbi, el îi simte prezența ca pe-o mireasmă și un clei,
Iar ea-l ține trup și suflet în capcana ei.
poezie de William Faulkner, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruta spre singurătate
Să nu-mi invadez gând cu tristeți stau planton
Fiindcă nu știu cum de se face de-s cam părăsit;
Cum împărat sau rege ce-a urcat pe tron
Și nimeni nu-l mai vrea, doar locu-i hărăzit.
Așa-i se pare scris când te-nconjuri de-ai tăi,
E numai o nălucă crezul de împreună
Căci zborul de acasă nu are înapoi
Și lumea-i azi sihastră, nu e la braț, de mână.
Or fi adolescența sau tinerețea crudă,
Doar ele gustul aprig de castul anturaj
Și adultul egoismul de-agonisit feudă
Cu împânzit copii, feriți de derapaj?...
Iar mai târziu când pleacă și ei și ai nepoți
Este final de rută la trenul personal
Golit; rămas cușeta în care vise-ți porți
C-un aliat de-o viață?... Trecut sentimental!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Condamnarea la scris
Eu nu aparțin nici măcar trupului darămite vreunui curent literar.
Scriu ca și când m-aș fi născut numai pentru asta
și nu îmi pasă dacă ochiul morții va fi singurul meu cititor.
Scriu ca și când sufletul meu ar monologa în oglindă,
ca și când fiecare cuvânt pe care îl scriu ar fi ultima mea respirație.
Poezia este sau nu e, vorba lui Suciu.
Toate poeziile care nu dor sunt niște avorturi.
Toate poeziile care se scriu cu gândul la soclu
sunt la fel de false ca și zâmbetul unui clovn.
Toate poeziile care se construiesc inginerește sunt maculatură,
virgule între scânteie și flacără.
Toate poeziile care nu curg în cascadă sunt apă chioara în gura unui bețiv.
Cea mai bună definiție a poeziei pe care am cunoscut-o este depresia,
cea mai fantezistă biografia.
Uneori visez că mimez scrisul,
că pentru asta aș putea fi nominalizat la Premiul Nobel.
Dimineața mi se face rușine de mine
și mi se izbesc în minte sfaturile bunicului
asemeni limbii de clopot:
Trezește-te nepoate, cel mai frumos dar al vieții este însăși viața.
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre viață și încoronare, adresa este: