Poezii despre viață și înfrânare
poezii despre viață și înfrânare.
Iubire
Ei spun că șacalul și cârtița
Beau din același pârâu
Din care bea și leul.
Și mai spun că șoimul și vulturul
Își înfig ciocurile în aceeași carcasă
Și trăiesc în pace unul cu altul
În prezența unui trup mort.
O, iubire, a cărei mână domnească
Mi-a înfrânat dorințele,
Înălțându-mi foamea și setea
Spre demnitate și mândrie,
Care n-a permis părții puternice și constante din mine
Să mănânce pâinea sau să bea vinul
Care-ar fi putut tenta partea mea ezitantă.
Mai degrabă lasă-mă să flămânzesc
Și lasă-mi inima să se usuce de sete,
Și lasă-mă să mor și să dispar
[...] Citește tot
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roada Duhului Sfânt
Dragostea e divină, sfântă,
Bucuria mereu cântă,
Pacea în inimi e o splendoare
Îndelunga răbdare, ferice de cel ce-o are!
Bunătatea e bună pentru oricine,
Facerea de bine tuturor li se cuvine.
Credincioșia e darul prețios,
Blândețea te conduce spre Hristos.
Înfrânarea poftelor te face să trăiești frumos.
Dacă pe toate roadele le ai,
Cu siguranță ajungi în rai!
Amin.
poezie de Veronica Bobu din Izvoare limpezi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbatul cu trei femei
Un om poznaș au fost schimbat
Vro trei femei cu cununii,
Fiind tustrele încă vii.
Dar acolo era un aspru împărat,
La care, cum au mers asemene știință,
Au și găsit de cuviință
Ca pentru așa faptă,
Pe om să-l dea sub judecată;
Iar spre mai aspră înfrânare,
Judecătorilor au pus el înainte
Să fie cu luare-aminte
Și să închipuiască pedeapsa cea mai mare
Unei asemene de pildă rea urmare;
Că la de împotrivă, el hotărât era
Pe toți a-i spânzura.
(Asemene un împărat
Nici pe la noi n-ar fi stricat.)
Judecătorii văd că nu-i de șuguit;
Să hotărască drept ei mult s-au sârguit,
Și numai Dumnezeu de sus i-au luminat,
[...] Citește tot
poezie clasică de Alecu Donici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te ocolesc cu vrere, răutate dospită...
Te ocolesc cu vrere,
Răutate dospită în pântecele lumii moderne,
Ce sufletul multora și pe al meu ades ai umilit,
N-ai înțeles la timp, ce frumos se poate trăi în lume,
N-ai înțeles, că singură te spânzuri în hamacul prostiei,
Că singură sufletul ți-ai vândut și l-ai rănit.
Nu poți învinge sămânța iubirii divine,
Așa cum nu poți schimba nicio lege a firii omenești,
Dar voința ta poate înfrâna plăcerile tale ieftin râvnite,
Care nu duc niciunde la bine,
Și lăcomia-ți mare nu va mai fi pe viitor
Acea groaznică groapă cu lei.
Privesc cu duioșie, cum îți chinui timpul mereu,
Orbecăind printre deșeurile caracterelor umane,
Când vei slăbi hățurile desfrânărilor stupide și goale?
Nu vezi cum în lianele vieții te împleticești
Și-n hăul confuziilor înotând te adâncești?
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (27 noiembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
A sosit trenul mult așteptat
Îmbrățișează-mă
pentru fiecare îmbrățișare ce nu ne-am dat!
Sărută-mă
pentru toate sărutările pierdute!
Privește în ochii mei și vezi-mi viața de acum.
Atinge-mi pielea
pentru fiecare dată când am fi vrut să o facem,
neputând din cauza desenelor ce nu erau ale noastre.
Simte respirația-mi ce compune melodii cu a ta,
pentru toate nopțile trecute separați.
Accelerează-ți suflarea pentru a lăsa liber
zborul dorinței de a iubi,
ce mereu l-am înfrânat
dar niciodată nu l-am abandonat,
așteptând momentul just ca un veritabil acrobat.
Strânge-mi mâinile să simt sub piele
toate dățile când aș fi vrut să te ating,
măcar o atingere ușoară precum dansul de iele,
unindu-ne-n visare îvăluiți de feeling.
Caută-mi trupul cum eu îl caut pe-al tău,
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niște copii, așa-s bătrânii noștri
Cu ochii calzi, mirați, percepții mai slăbite,
Cu glasul tremurat și pasul poticnit,
Își duc poveri din ani, iar pletele albite
Ne-arată câte griji în suflet le-au mocnit.
Au îndurat corvezi, noian de sacrificii
Pentru copiii lor, s-ajungă "cineva",
Și-au înfrânat dorințe, vise, poate vicii,
Și unii sunt uitați, în lume, undeva...
Și scad... sunt tot mai scunzi, copiii cu bastoane,
Cu dioptrii mai mari, cu riduri pe obraz,
Cu straiul perimat, cu bâlbe în consoane,
Bolnavi și gânditori, cer vieții un răgaz...
Și uită tot mai des, și te privesc cu teamă
Când nu pricep ceva, deși ai repetat,
Nu îi certa te rog, vei provoca o dramă,
[...] Citește tot
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu părăsiți pe Domnul
Să nu părăsiți pe Domnul (Ieremia 17:13)
Și încrederea în El (Evrei 10:35)
Adunarea, înțelepciunea (Evrei10:25)
Și cărarea înspre cer (Iov 2:13)
Așteptați o înfiere (Romani 8:23)
Ceruri noi, un pământ nou (2 Petru 3:13)
Asteptați venirea zilei (Fapte 1:11)
Celui care a fost Erou.
Să uniți în viața voastră
Credința (2 Petru 1:5), fapta (2 Petru 1:5), răbdarea (2 Petru 1:6)
Cunoștința (2 Petru 1:5), hotărârea, (2 Timotei 3:10)
Suferința (2 Timotei 3:11), înfrânarea (2 Petru 1:6).
Voi gândiți-vă la Domnul, (Psalmul 119:15)
La lucrarea cea de sus (Coloseni 3:2)
La cărarea ce deschis-a
El stindardul nost' Isus (Filipeni 2:4).
Creșteți voi spre mântuire (1 Petru 2:2)
[...] Citește tot
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătatea
E-așa de greu amurgul cu zarea-nsângerată,
Că-n parc sub teii-n floare ce gem înnăbușit
Se-ncheagă unde groase de miere-mbălsămată,
Și-atât de-apăsătoare tăcerea-mpurpurată
Că simt cum plânge-n mine ceva nedeslușit.
Melancolia face în pieptu-mi să tresalte
Neînțelese doruri, în vreme ce-ațipind
Ființa mea de astăzi, în locu-i răsar alte
Vechi suflete apuse, mult mândre, mult înalte,
Zguduitoare patimi cu foc mărturisind.
Umbroasa-le poveste măreață se-mpletește
La murmurul ei sumbru plutind în depărtări,
Nostalgică gândirea în voie-mi pribegește
Și nesfârșit de tristă, se pierde, se topește
Într-un noian albastru de mistice visări...
Din crudele cătușe, ce încă mă mai leagă,
De omeneasca fire treptat mă dezrobesc,
[...] Citește tot
poezie clasică de Mateiu Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea de ianuarie
I
Deznădejde fioroasă, strălucitu-mi-ai pe frunte,
Și încinsu-m-ai cu flăcări care-ntreg m-au mistuit,
Nu mi-ai pus pe piept o stâncă, mi-apăsași pe el un munte,
Dar mi-ai dat ș-a ta putere spre a nu fi de el strivit.
Îmi făcuseși o coroană ce ca pietre nestemate
Avea lacrimile mele ce luceau la focul tău;
M-ai ținut în orice clipă cu simțirile-ncordate,
Mi-ai fost soră preaiubită și mi-ai fost și crud călău.
Ca Iacov frumos și tânăr ce-adormise la fântână,
Deșteptat fără de veste de un înger lucitor,
Mă chemași la luptă cruntă și ai vrut să-mi fii stăpână
Și să-mi pui pe beregată uriașul tău picior...
Ca Iacov intrai în luptă ș-am ieșit ca el de-asemeni,
Și nici tu nu ești învinsă și nici eu învingător,
Dar alături de-oboseală ne-am culcat ca niște gemeni
Ș-am dormit, de este-o vreme, într-un somn îngrozitor.
Lumea care este-o mare cu talazuri furtunoase
Mi-a văzut a vieții navă ici și colo alergând,
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Macedonski din Excelsior (1895)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipul din Oglinzi
Ajută-mă să-mi înfrânez iubirea, când dorul face-n sufletu-mi popas
Și-mbracă-mă cu fericirea de-a nu-mi lua niciodată bun rămas.
Privește-mă cu ochii luminați și uită-n palmea mea nefericirea,
Păgâni să fim, de lumea ta uitați, când tu ești pentru mine nemurirea.
Și braț la braț mergem în vise și-n gânduri, suntem împreună
Și sufletu-mi cu patimi stinse, atâta dor nebun adună...
Parfumul florilor de crin și raza soarelui fierbinte
Sărutul dulcelui venin ce e menit să mă alinte.
Ajută-mă să cred în noi, sfărâmă zidul depărtării
Și de vom fi de lacrimi goi, te rog să nu mă dai uitării.
Rămâi doar cerul meu cu stele și mângâierea mea târzie,
Alungă-mi temerile grele din boarea vântului ce-adie.
Și ceartă-mă cu glasu-ți blând, străină de-ale lumii-mpotriviri
Trecutu-mi fad și îngropat, în ale vieții rătăciri...
Rămâi cu mine, o lumină blândă, din rugăciuea nopților de vară
Pe geana somnului plăpândă, emoția ta de-odinioară.
Când nu știam că-mi va fi dor, n-am îndrăznit să te opresc
Senină îmi zâmbești ușor, nici nu cutez să te privesc.
Ajută-mă să am putere, să-nvăț să zbor, s-ajung la tine
Să fii tu marea mea avere, comoara ce-o păstrez în mine
[...] Citește tot
poezie de Andreea Palasescu (8 octombrie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre viață și înfrânare, adresa este: