viaţă şi însănătoşire

Viaţa e ca o măsea

Viaţa e ca o măsea
La-nceput nu iei aminte
Şi tot mesteci înainte
Da' se strică dintr-odată
Şi ţi-e rău şi ţii la ea
S-o-ngrijeşti ca niciodată
Iar de vrei să te faci bine
Tre' să-ţi smulgi viaţa din tine

poezie clasică de Boris Vian din N-aş prea vrea ca s-o mierlesc, traducere de Linda Maria Baros
Adăugat de Simona E
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp dual

Pe mine mă cunoaşte femeia
care poate să cânte la două inimi,
ca la un instrument muzical
deşi, ocarina era demult inventată...
deşi, nu mai ştiu nimic despre acest anotimp dual
parcă ne-am cunoaşte din alt timp
aşa am ajuns să ne rostuim vieţile în altă viaţă
întrându-ne unei alteia, adânc sub piele
scriindu-ne pe rând, câte un monolog
mă bucur ca un copil care vede prima oară zăpada!
cred că acesta e ceasul însănătoşirii mele...

poezie de Daniela Pârvu Dorin din Volum nou, Amprente (14 februarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel sau fleacuri în formă fixă

Veghează nopţi plutirea ta adâncă,
Femeie,-mi dai merinde spre delir...
Sisif mai urcă-n miezul minţii stâncă,
Peniţa-n alb înţeapă, trandafir.

De straiul fals nedezbrăcată încă
Ci duhul tot cu vorba îţi respir...
Veghează nopţi plutirea ta adâncă,
Femeie,-mi dai merinde spre delir.

Îmi spui iubire-n vis de şoaptă ţâncă
Convalescent pe zări pe căi mă mir
Din palma vieţii îngeri îţi mănâncă
Şi-n sânge-ţi beau al zilelor porfir...
Veghează nopţi plutirea ta adâncă.

rondel de Ştefan Petrea
Adăugat de Pictorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crâmpeie de febră

Până unde înţelegem?
Până unde mărginim?
Până unde iertăm?
Până unde iubim?

Unde sunt lanţurile ce-odată primite
Podoabe ni s-au părut,
Unde sunt revoltele ce odată deşteptate
Peste noi au căzut?

Aparţinem acestei epuizabile întâmplări
Acestor cinice fobii,
Acestui labirint de spaime şi profeţii...
Acestei memorii, capitonate cu trădari,
Care cu fiecare gest ne răneşte,
Acestui pas rezemat într-un haos lucid
Pe care nici unul dintre noi nu-l porneşte...

"A fi sau a nu fi" rămâne
Convalescent răspuns zădărniciei,

[...] Citeşte tot

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partenza

Partenza!...
Mă cheamă tangenta
Vieţii multiple, trăită-n beţia
Şi-n visele roze şi verzi de haşiş...
Mă cheamă bizara, prelunga şi lenta
Minciună-a vieţii trăită-n decorul
Haotic al clipei când cu-ochii închişi
Aplauzi actorii,
Ucizi autorul,
Bisezi nebunia
Şi-n ultimul stadiu de metamorfoză,
Cu ultima doză
Începi agonia!...

Partenza!
Mă cheamă portretul
Femeii absente, cu ochii topiţi
În două elipse concave de smoală...
Mă cheamă parfumul ocult şi magnetul
Mulatrelor blonde cu dinţi poleiţi,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, III, nr. 9 (14 decembrie 1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnişoara

Domnişoarei Doctor Nicoleta-Irina Fofîcă

Când am venit prima oară în Centrul de dializă
am văzut o domnişoară ce pe bolnavi punea miză.
Mi-a plăcut înfăţişarea, vorba calmă şi duioasă,
am făcut şi constatarea: Domnişoara e frumoasă!

Avea zâmbet cald, iar sfatul, niciodată de prisos,
era binecuvântatul pentru bolnavul sfios.
Pe drumul vieţii, spinos, lipsit de tovărăşie,
nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie.

Domnişoara se gândeşte la decizii foarte bune
şi viaţa ne-o prelungeşte prescriind leacuri minune.
De-ţi prescrie tratament şi-l respecţi cum se cuvine,
leacul stă-n medicament şi-n trei zile te faci bine.

Cu o bună companie de medici şi asistente
ne-ajută prin terapie, proceduri şi tratamente.
Doar Celui de Sus Îi cer să ne fie Bun şi Drept,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trib XV

Şi parcă aveam un cuier cenuşiu în spate. Cu haine.
Cu multe haine şi multe braţe.
Cu urechi scămoase. Lungi.
Bălăbăneau toate hainele şi toate pălăriile.
Foşnind. Foşnind, învăluindu-mă
cu vocile lor moi, căptuşite.
Ca o salată de păianjeni pentru Dumnezeu,
Ca untdelemnul. Ori ca mierea.
Ca însăşi convalescenţa mea liliachie.
Urechile clămpăneau. Pe cuier
se urcau frigul şi gândacul.
Era un gândac de la ceilalţi.
Pasărea împăiată ciugulea ceva din liniatura orologiului.
O muzică tubulară restabilea cordialităţile cu viaţa.
Cu viaţa cui? a cui?
Bălăbăneau toate hainele. Scuturându-şi
toate scamele peste mine.
Peste creionul meu.
Şi sângele se făcea vâscos, tulbure, intoxicat.
O cretă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune pentru dezlegare de farmece

Înviază Dumnezeu, gândul vrăjmaş
risipească-se ca fumul ucigaş,
în calea vântului, ca fumul ucigaş.

Risipeşte, Doamne, reaua pătimire
şi dă vieţii mele însănătoşire,
sufletului robit însănătoşire.

Risipeşte al vicleanului farmec viu,
ce sufletul mi-l pierde pasăre-n pustiu,
dă-i un strop de apă păsării-n pustiu.

Risipeşte vraja care se răzbună,
sufletu mi-e zdrobită pasăre-n ţărână,
albă si zdrobită pasăre-n ţărână.

Dă-mi stihul cel dulce din Sfânta Psaltire
să biruiască vicleana nălucire,
cuvânt din Psaltire peste nălucire.

[...] Citeşte tot

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacient

Eu n-am să mă fac bine niciodată,
Mereu voi suferi de-o boală grea,
Simţindu-mi conştiinţa vinovată,
Că nu e totul bine-n ţara mea.

Puteţi să mă-ntrebaţi: - Ce vrei, băiete?
În treburile mari de ce te bagi?
Am să răspund milos şi pe-ndelete:
- Eu ştiu că îmi sunt dragi cei ce-mi sunt dragi.

Mi-am investit şi nervi şi timp şi viaţă,
În drumul care m-a ademenit
Şi-am acceptat să dorm pe copci de gheaţă
Şi să trăiesc pe muche de cuţit.

Puteam să-mi fac în alte părţi avere,
Puteam să fiu un bun european,
Puteam să mă înscriu la mamifere,
Ins metabolic de la an la an.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiu luminii

voi iubi lumina până în ultimul moment
cu voaluri de brocarte cu parfum şi sclipiri
la bogăţia ei nutresc vehement permanent
cu soarele iubirii trăiesc contopiri.

ultima mea lumină e o apoteoză
extazul metafizic îngerii mi l-au dat
zîmbetul vital l-am surprins în poză
visele lucide mereu m-au întremat.

purific credinţa în viziuni stelare
Erosul mă transpune într-o primăvară
trăiesc în echilibru şi în consolare
muzica sângelui e acord de chitară.

fântâni nesecate sunt gândurile mele
în unde cristaline se oglindesc stele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!