Poezii despre viață și viermi
poezii despre viață și viermi.
Viermii nu sunt omide
Sunt doar un om-
Un vierme în al vieții noroi
Visând să devină fluture
Ca sa se suie in cer la stele prin nori...
Nu mă lasă inima să spun
Că viermii nu-s omide...
poezie de Mihai Nicolae (20 aprilie 2020)
Adăugat de Mihai Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!
Heraclit
Ideea de foc
în bulgări de fosfor
doarme
la vederea
găleților
se tulbură izvoarele
canarii
ne alină dorința
de a poseda suflete
și în viermi
viața trebuie să ne pară
normală.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafirul bolnav
O Trandafir tu ești bolnav.
Viermele nevăzut
În zbor noaptatic
Prin furtuna vuind neîntrerupt:
A intrat în patul tău
Descoperindu-i catifeaua și albeața:
Iar taina-întunecată-a iubirii lui
Îți va distruge viața.
poezie de William Blake,1757 1827, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 74
Dacă mă prinde moartea, nu fi trist
N-o să-mi dea drumul nici dacă-i plătești,
Dar eu în versul meu o să exist,
Prin el de mine o să-ți amintești.
Când îl vei reciti să fii atent
La tot ce-ți este ție dedicat
Pământul în pământ dispare lent,
Dar spiritul la tine l-am lăsat.
Numai scursura vieții o s-o pierzi
Trupul meu mort mâncat acum de viermi,
Ca un cadavru spintecat, cum vezi,
Prea josnic ca în gândul tău să-l chemi.
Valoarea e în conținutul său
Care-i aici și este doar al tău.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 35
Nu te-ntrista de ce-ai făcut odată
Rozele-au spini și mâl e în izvoare
Nori și eclipse-astupă luna toată
Și viermi scârboși trăiesc în dulcea floare.
Oamenii toți greșesc, la fel ca mine,
Când ți-am permis să săvârșești păcate
Și m-am mânjit, să te salvez pe tine
Scuzând a tale fapte vinovate.
Și c-ai greșit trupește, eu chem mintea,
Vrăjmașa ta, să-ți fie avocată,
Și mă acuz eu singur înaintea
Urii ce-nfruntă dragostea curată.
Și-astfel, devin tăinuitor fățarnic
Al unui dulce hoț ce fură-amarnic.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc jocul vieții
între două treceri
din haos în haos
prin închegări de o clipă
precum un copil uitat
într-o groapă cu nisip
apoi cu mintea
împart dureri
ca dovezi ale existenței
izvoare triste ale unui trup
care-și caută viermii
acolo unde și-a lăsat țărâna
la dospit de iarbă
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi joc jocul vieții
precum un copil uitat
într-o groapă cu nisip
între două treceri
din haos în haos
prin închegări de o clipă
cu mintea însă
împart dureri
ca dovezi ale existenței
izvoare triste
ale unui trup
care-și caută viermii
acolo unde și-a lăsat țărâna
la dospit de iarbă
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred în scris
Cred în scris în nimic altceva; numai în scris.
Un om poate trăi ca un vierme, dar scrie ca un zeu.
A fost o vreme când secretul era cunoscut, dar a fost uitat;
lumea este alcătuită din fragmente dezintegrate,
un haos incoerent și întunecat, susținut doar de scris.
poezie de Imre Kertész, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu mintea
împart dureri
ca dovezi ale existenței
izvoare triste ale unui trup
care-și caută viermii
acolo unde și-a lăsat țărâna
la dospit de iarbă
joc
jocul vieții
între două treceri
din haos în haos
prin închegări de o clipă
precum un copil uitat
într-o groapă cu nisip
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Artă poetică
Mi-am urzit din sunet și coloare,
Din cuvinte dure, zi de zi,
Turnul versului înalt, în care
Îmi adorm durerea de-a trăi.
Zi de zi și lună după lună,
Izvorăsc din mine ca din mări
Insule de gânduri, ce adună
Cânturi fremătând peste uitări.
Ani de ani și clipă după clipă,
Vierme de mătase m-am făcut,
Fluturul simțindu-l, ce-n aripă
O să-mi schimbe brațele de lut...
Dar cum stau cu lampa lângă mine
Și cum scriu, un singur țipăt greu
Din odaia-ți de bolnavă vine-
Și ce mic, ce gol e visul meu!
poezie celebră de Ion Pillat din Limpezimi (1927)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre viață și viermi, adresa este: