viaţă şi voce

* * *

Orbit de vocea dorinţei
Nu eşti conştient că Preaiubitul
Trăieşte în adâncul inimii tale.
Opreşte gălăgia
Şi vei auzi vocea Lui
În tăcere.

poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină aduci în viaţa mea
Cu zâmbetul şi vocea ta;
Eu am să te răsplătesc
Spunându-ţi ce mult te iubesc!

catren de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa

Zambetul iţi umple faţa
Si iţi face mai frumoasa viaţa
Aş vrea ca sa zâmbesti mai mult
Si vocea limpedă a ta s-a scult...
In umbra vieţii mele pe tine să privesc,
Si măcar cu o speranţă-n viaţă sa trăiesc...

poezie de Cristian Qwer (18 noiembrie 2018)
Adăugat de Cristian Qwer
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea

"La munca silnică pe viaţă!"
Fu a juraţilor sentinţă;
Iar vinovatul, — trist şi galbăn
De groază şi de suferinţă, —
Îmbrăţişîndu-şi copilaşii,
Strigă cu vocea înecată:
"De astăzi nu mai aveţi tată!"

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O voce din cor

De câte ori n-am plâns împreună-amândoi
Gândindu-ne la viaţa noastră şi-al ei chin;
Prieteni ai mei, nu ştiţi, habar n-aveţi voi
Despre-întunericul din anii care vin!

poezie clasică de Aleksandr Blok, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi nu ştiu

Pasăre mică-n pomi pierdută,
tu cînţi de acolo nevăzută.
Din graiul tău cu vocea mică
Îmi pari aproape-a fi cît o furnică.
Ai fost lăsată singură în toată
Această nesfîrşire depărtată,
Plăpîndă, trecătoare şi amară,
Şi nu ştiu de trăieşti pînă diseară.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri -1980 (14 august 1957)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii înhămaţi

Vocea ta....
vocea mea...
vocea de lumină
răsărit sângeriu
la carul vieţii
înhamă norii obosiţi
dimineaţa
la primul început.

poezie de Corina Gherman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba pietrelor

limba pietrelor nu e pentru oameni
trebuie să trăieşti o mie de ani
pentru a auzi prima vocală
întâmplător
când marea e tăcută
şi deja nu mai e speranţă

poezie de Franciszek Nastulczyk din Milion msciwych okruchow (2014), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acrostih tatălui meu

Inima ţi-e tânără mereu,
Om să fii, ai învăţat de mic,
Nu îmi e ruşine, tatăl meu...

Vocea ta în slove o ridic
Imn - o viaţă, înger şi artist...
Rog spre împlinirea unui vis,
Gândul meu să fie gândul tău,
Iar de astăzi, ctitorim zidiri
La altarul propriilor firi.

acrostih de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul apei din ograda japonezului

Apei lui de prin ogradă,
Prea domol curgând la vale,
Bolovani, dintr-o grămadă,
Japonezu-i pune-n cale.

Spumegată, vrea să vadă,
Împrejurul casei sale,
Apa lui, ce prin ogradă
Prea domol o ia la vale.

Şi schimbând-o-ntr-o cascadă
De consoane şi vocale,
Uită-a vieţii grea corvadă,
Dând răsunet de cristale,
Apei lui de prin ogradă.

rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!