Poezii despre viață și zgârcenie
poezii despre viață și zgârcenie.
Am uitat
Am uitat să fiu deștept
Pentru-o zi ori pentru-o viață
Cât înmărmurit aștept,
Albe, brațele-ți de gheață.
Nu mai cuget, cred, mereu:
Strâns în mine ca-ntr-un templu,
Însă demn în miezul meu,
Cu zgârcenie contemplu.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am uitat
Am uitat să fiu deștept
Pentru-o zi ori pentru-o viață
Cât înmărmurit aștept,
Albe, brațele-ți de gheață.
Nu mai cuget, cred, mereu:
Strâns în mine ca-ntr-un templu,
Însă demn în miezul meu,
Cu zgârcenie contemplu.
poezie celebră de Nicolae Labiș din volumul: Lupta cu inerția (1958)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi spune că iubirea lui e încă trează
Nu-mi spune că iubirea lui e încă trează,
Că-i mai sunt dragă să nu-mi spui...
O, nu! Ce nemilos el viața mi-o scurtează,
Deși cuțitul tremură în mâna lui.
Ba roabă-i sunt, ba mă îneacă plânsul,
Mă supăr sau îmi fac inimă rea, -
De mai trăiesc... sunt vie pentru dânsul,
Dar viața asta! Ce amară-i ea!
Ce scrupulos, zgârcit îmi vămuie văzduhul
Nici cu un dușman nu-i așa de crud...
Ah, mai zvâcnește încă slab în mine duhul,
Dar viața n-o mai simt, n-o mai aud.
poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev, traducere de Igor Crețu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu regret, nu mă jelesc, nu strig
Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberată.
Veștejit de-al toamnei mele frig,
Nu voi mai fi tânăr niciodată.
N-ai să mai zvâcnești ca pân-acum
Inimă răcită prea devreme
S-o pornesc din nou desculț la drum,
Stamba luncii n-o să mă mai cheme.
Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacăra pornirii
O, pierdutul prospețimei har
Cu vioiul clocot al simțirii!
În dorinți încep zgârcit să fiu,
Te-am trăit sau te-am visat doar, viață?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineață.
[...] Citește tot
poezie celebră de Serghei Esenin din Poezii. Poeme (1957), traducere de George Lesnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De 8 martie
De-am dat, o viață, daruri tuturor,
Azi fac cadouri numai din cuvinte
Ce le-mpletesc, cu drag, în mărțișor,
Ca un zgârcit datornic, dar cuminte.
Am pus în cui risipele curente
Și cum fac eu, sfat bun le dau la toți,
Căci toate aceste daruri inocente
Creează tensiune între soți.
Mai bine versuri scrise în cascade,
Cuvinte slobozite în șarade
Ca trubadurul, lira ce și-o plimbă.
De ce la daruri, azi, am renunțat?
Iată răspunsul, vârstei resemnat:
Când anii trec, părerile se schimbă.
sonet epigramatic de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Personaje și eroi
Ele trăiesc în mod imperativ
Si duc în cârcă strictul necesar
Un gând mă-ncearcă obsesiv
De ce apare peste tot avar?
Atât de mult eroul negativ
S-au înmultit și asta-i, clar
Acei care combină abuziv
Subit apare un iterimar,
Acționînd și el conspirativ
Cu un discurs duplicitar;
Ca să seducă decisiv
Se protestează în zadar
Și totuși pare excesiv,
Cum evităm acest calvar?
Răspunsul mi se pare evaziv.
poezie de David Boia (24 ianuarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deloc zgârcit la dăruit cuvinte
Mă văd legat la ochi și pus în fiare,
Cu unul care-a tâlhărit din plin
Prin gropile cu blusturi și pelin,
Pândind iubiri subțiri la drumul mare.
Dar nici așa nu-mi vine să mă-nclin,
Uitându-mi pofta de furat fecioare
Să-mi duc blestemul vieții pe picioare,
Chiar dacă pașii mi se-neacâ-n slin.
Deloc zgârcit la dăruit cuvinte
Și fericiri de-o zi și mângâieri,
N-am izbutit nicicum să fiu cuminte,
Tras înapoi mereu de câte-un ieri
Dezmoștenit brutal de cele sfinte
Și-ncununat cu fuga-n nicăieri.
poezie celebră de George Țărnea din Cartea cu iubiri secrete, 183 sonete
Adăugat de Mica pariziancă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm cu cârlionți de aur
Comorile-ngropate, nălucă strălucirii,
Mai bântuie prin codri, ca inorog neprins!
Pe unde-o mai fi scrinul, Damascul amintirii
Cu cârlionți de aur și roș sigiliu, stins?
Risipi de frumusețe, cum amăgiși Iubire,
Pe-o singură tulpină, ca un satrap avar?
Pe-altoiul veșniciei, trup vrut-ai, mănăstire,
Argila să întreacă în cântec pe Olar.
Spun cărțile bătrâne, Numele-Spart se-arată
În vis, țesut din raza Iubirii-n heruvim,
Că mă întreb, dar dacă lumina Ei furată,
N-o fi un semn veciei, ca-ntoarsă s-o trăim.
Chiar iadul făr' Iubire ar fi lipsit de straie,
De n-ai fi fost, de unde ar fi furat văpaie?
sonet de Dumitru Ichim (6 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strâng liniștea
Strâng liniștea în mintea mea
Ca un zgârcit de pânză rară
Pictată noaptea pe o stea
Și ziua doar pe-o călimară.
Voi scrie poezii ce mușcă
Veninul morții încleștate
De-o dinamită pusă-n cușcă
Pentru idei purificate.
Strâng liniștea-n cuvântul tău,
Popor, robit cu strășnicie
De cei aleși, crez de dulău
Cu dinți înfipți în veșnicie.
Degeaba strâng în mintea mea
Zgârcita liniște din viață,
Veninul pune orice stea
Să-și verse ofu-n marea piață.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împletind Raiuri
Dunăre braț de lacrimă albastru
Spărgând zidul munților măiastru!
Plămădind tărâmului iubit prea sfânt
Val cu val, fir cu fir, nou născut, pământ!
Când te puteai întoarce în altă zare
Surdă-mi la a lupului chemare,
Ce acolo unde dacii au domnit!
Inchisă în munte te-a simțit...
Săpând după tine să-ți nască viață,
Dunăre! Respectând sfântă povață
a tradiției noastre ce învață
să lași-n urmă un pom, fântâniță...
Pomenindu-l în doine tulburi
Așezate în mare-n șezătoare
Cu nuferi și povești măiastre
De ostroave-mpletite-n Raiuri...
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre viață și zgârcenie, adresa este: