frunze

Cuvintele

cuvintele nu sunt singure
niciodată
le dă viaţă poetul
să-i socotim fapta
cu pistolul la tâmplă
cu un deget pe trăgaci
uşor să nu i se descarce
amurgul în braţe
l-am găsi nepregătit
fără ultima dorinţă
cu volumele încă nepublicate
construind cetăţi
în faţa necunoscutului
să-i găsim metaforele
scrise pe frunze de toamnă
rătăcite asemeni filelor unui
testament pe apă

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-ntorc la râu

Veni pe râu, chemat de ne-mpliniri,
Chipul iubitului din tinereţe:
Neliniştea ce-a pus asupră-mi piatra,
Cu un surâs îmi da, acum, bineţe!

În apă peştii se jucau vioi,
În piruete se-ntreceau, săltând,
O salcie cu muguri de argint
Creştea pe malul apei, fredonând!

Un vânt de vară răscolea prin frunze
Si-un foşnet lin trecea printre răchite,
Senin şi blând, cu braţele deschise,
Te-apropiai privirilor uimite;

M-ai luat în braţe şi m-ai strâns la piept,
Singurătatea se pierdu-n vâltoare:
Mă-ntorc la râu când sufletul suspină,
Să-l liniştesc c-o tandră-mbrăţişare...

poezie de Aneta Timplaru Horghidan din Ochiul din cerc (2015)
Adăugat de iany
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contemplaţie anulată

trecute unele gânduri
se topesc printre degetele soarelui
încă nedesprinse de penumbre altele
se grăbesc şi vin foşnitoare frunze spânzurate de ramurile copacilor
altele stau încordate
până dispar înecând într-o baie de sinceritate
umbre veştede ce târăsc aduceri-aminte
în care se insinuează
treptat
liniştea
de parcă doar ea ar şti inutilitatea caritaţilor

ceea ce îmi părea real nervurile minuscule rădăcini
se aşază cuminţi pe podeaua rece de pământ
ca şi cum totul a fost spus
ca şi cum n-ar fi încercat zborul
nu mai pot contempla acum frunzele mor în zigzaguri
şi-i atâta tăcere

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde?

Auzi cum şuieră prin frunze
Îngălbenite nostalgii
Plutind spre undeva, confuze?
Tu unde pleci? De unde vii?

A vieţii toată frumuseţe
E undeva, mai spre apus...,
Când toamnei eu îi dau bineţe,
Tu unde eşti? Unde te-ai dus?

Când vântu-n ramuri mai foşneşte
Spunând povestea lui, şoptit,
Şi frunza-n pom iar rugineşte,
Tu unde eşti? Unde-ai pornit?

E linişte şi se aude
Doar frunza care s-a uscat,
Te caut, dar nu eşti niciunde...,

[...] Citeşte tot

poezie de Florentina Mitrică (16 octombrie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripă de vis

Iar de frunzele căzute
Geamul inimi-i atins
Şi-n priviri azi nevăîzute
De departe parc-a nins

Nins cu frnze şi cuvinte
Peste mersul vremii fin
Şi-n privirea ta fierbinte
Eu văd ceru-ntreg senin

Cade toamna peste tot
Peste un roi de frunze iar
Un surâs şi un compot
Pe când vântu-n buzunar

Nu-ţi mai bate căci e plin
De idei şi atâtea versuri
Pe când gândul geme lin
De poeţi şi înţelesuri

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (17 octombrie 2019, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turnesol

şarpele cu clopoţei de smarald
cambrându-se peste umărul
ascuns în mătase
nu privi înapoi
te vei preface într-o statuie
de ciment poleit
până când prinţul pribeag
se va îndrăgosti
de privirea ta goală
mai bine muşcă din mărul otrăvit
şi nu uita să visezi
cum pădurea adormită
înfrunzeşte din nou

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caligrafia demenţei

s-au uscat întrebările-n punctul
final
umezirea urechii
o noapte de greaţă
de viaţă
de tine, de mine
copil idiot

când se-aude-nserarea
mută în grabă
strada pe care
ne calcă o frunză
care mă-ntreabă
cum se curbează
gâtul amurgului rece

pământul ne spune
aproape tot timpul
ce se petrece

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra cu limbă de os

Noaptea îşi ţine mâinile în sân
şi visează iubire
eu privesc din întuneric o cărare
pe care se plimbă carele cerului
cu felinare la osii.

Lacrimile dimineţii cad peste ierburi
şi cosaşii vor să salute soarele
cu ascuţişuri de piatră,
umbra cu limbă de os
fuge de sub copaci
cu frunze în spinare.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nova mihi apparuit Beatrix - I

Cum ea păşi tăcută pe drumurile serii
ţipând fâlfâitoare spre alba arătare
se ridicară pasări din patru părţi de zare
într-un vârtej de slavă, ca frunzele puzderii.

Şi chiparoşii negri şi frasinii eterici
şi ulmii nestatornici vuind pe-a orgii gamă
se-aprinseră în creştet ca solzii de aramă
când plouă cu lumini pe turle de biserici.

Ca un arhanghel falnic strălucitor la faţă
ce pâlpâe 'ntre noapte şi între dimineaţă
înveşmântat în aripi de fulgere şi pară,

oprindu-se la mine surâse fără vină:
ci grei de dulce spaimă genunchi-mi se plecară,
iar pleoapele-mi căzură uimite de lumină.

sonet de George Călinescu din Universul literar, Anul XLII, No. 51 (19 decembrie 1926)
Acest sonet face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziul

târziul a venit în derivă
cu frunzele căzute
răscolit de-o primăvara
învăţată să repete acelaşi scenariu de reînviere

nestins
nepăzit a semănat un urcuş ca o împăcare cu sine
spre finalul apăsat de frig

nu-l aşteptam în firul de lumină tulburat
să facă risipă de verde ca un miraj coborât din stele
oprind din clipe
făcându-le aripi spre cer
până nu mai sunt

odată cu el şi frunza smulsă
şi cuvântul iţiit printre lucruri reale topindu-le aura
refuzând dansul literelor
în ritmul inimii grăbite plecată spre roşu

[...] Citeşte tot

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!