Poezii despre frunze, pagina 132
Sărută-mă...
sărută-mă, iubirea mea...
te-aștept cu vântul pe câmpie
prin frunzele ce-au risipit
in dimineți melancolie!
sărută-mă, iubirea mea...
cât mâna incă e fierbinte
pădurea freamătă si ea
chiar dacă toamna o cuprinde!
sărută-mă, iubirea mea...
sunt inca vie... n-am murit...
si soarele sărută marea...
chiar daca e in asfintit!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza căzută
din vise, idealuri și din flori
viața am clădit în doi
cu multă trudă-n temelie
și inocență în privire
nu am știut că timpu-alege
și roadele le va culege
cuvânt având doar un destin
care de multe ori e chin
și-acum sunt frunza cea căzută
privesc de jos ziua trecută
întunecat cer.... o clepsidră
aș vrea o ușă să-mi deschidă
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce dulce e amintirea
Pe pat de frunze arămii
căzute dintr-un stejar,
Dormeam când eram copii,
având luna felinar.
Era o toamnă târzie,
în noi încolțea iubirea,
Pădurea era pustie...
Ce dulce e amintirea!
Având frunzișul așternut
priveam cerul plin cu stele.
Iubirea tu ai început
culcată-n brațele mele.
Erai dulce și suavă
fecioară nevinovată.
Legănați parcă de-o navă,
noi petreceam noaptea toată.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă iar în frunze
e toamnă iar în frunze
în zbor de cocori
e toamnă până în suflet
și în petale de flori
e toamnă în dimineți argintii
în firul de iarbă pârjolit
e toamnă când nu mă știi ce e visul
sau să mai crezi
când ziua parcă e roasă
și cerul coboară pe la amiezi
de simți cum te apasă
te apasă....
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ce faci tu? de-atâta vreme
N-am mai rătăcit prin crânguri,
N-a-ncercat să te mai cheme
Dorul ca să fim iar singuri?....
Haide, fii copil cuminte
N-aștepta să vin la tine
Să te fac cu rugăminte
Să pricepi ce este bine.
De-ai ști tu ce farmec dulce
E sub teiul singuratic!...
Vino, crângu-o să ne culce
Pe-al lui pat de flori, sălbatic.
Și-ochii tăi ca doi luceferi
Să-i lumine ca-n trecut.
Să te văd cum o să-i aperi,
Dacă-oi vrea să ți-i sărut.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Când sună goarna
în cetatea veche cu liberți
îngenunchez iubito să mă cerți
cu ochii tăi albaștri, suferinzi
îngenunchez iubito să mă vinzi
când frunzele coboară tăvălug
și se grăbesc spre propriul lor rug
am trecut mulțime de izvoare
care spală lumea de păcate
sufletele noastre împăcate
am să le port cu mine către mare
în cetatea veche cu liberți
aștept iubito să mă ierți
același sunt dar nu mă recunoști
în noi se războiesc atâtea oști
fără să știe vremea de solstițiu
când sună goarna pentru armistițiu
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri scrise de un urs cu creierul foarte mic
Lunea, când soarele-i fierbinte
O întrebare-n cap îmi tot revine:
"E-adevărat, spuneți-mi în câteva cuvinte,
Că cine este ce și ce e cine?"
Marțea, când e lapoviță și ninge, iar ceru-i gri
Și-n broasca minții mele se blochează cheia,
Mi-e tare greu să mai pot clar desluși
Dacă-aceia-s aceștia ori aceștia-s aceia.
Miercurea, când cerul e de-un bleu curat,
Și stau degeaba, și nimeni nu-i cu mine,
Uneori mă-întreb dacă-i adevărat
Că cine este care și care este cine.
Joia, când pe străzi deja-i îngheț și zloată,
Iar bruma sclipește-n ultimele frunze de gutui,
Este foarte complicat pentru cineva să vadă
Ale cui sunt toate-acestea sau acestea ale cui.
poezie de A.A. Milne din Winnie the Pooh, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mă uit la un film sf așa
ca să îmi duc timpul rămas
într-un cadran ce bate nemilos
și-mi pare că viața asta a mea
a fost gândită de aștri
sau zei cu chipuri întoarse cumva
spre ochiul din frunza mereu verde
când cineva ucide pe altcineva
în numele unei legi fără substanță
rămâne un liber arbirtru
telecomanda îmi este aproape
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râsul pământului
se auzea tot mai des
acum era un abur
de toamnă cu miros
de struguri copți zi
de zi ceas de ceas
pământul se bucura de covorul
de frunze care-și plâng
dorul de veșnicie ros
de șobolanii fugiți peste câmp
unde iezii miroseau a lapte
au păscut trifoiul cu patru foi
și o tulpină scurtă
departe de jale în cârduri de sacâs
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea e robia grea
toată lumea o știe
și persist să mă îndrăgostesc
fac aceeași greșeală
pentru o clipă de fericire
îmi vând inima și sufletul
mintea se-ncețoșează
sunt un zombi care pășește
orb tras de lanțul sclaviei
mă calc în picioare
mă sprijin de val și călătoresc
pe norii duși de vânt
mă-ngrop în frunze sau în mâl
fac cum îmi comandă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre frunze? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre frunze, adresa este: