Poezii despre încurajare, pagina 2
Eram acolo
să-l încurajez pe monet
trebuia să fiu impresionat
de impresionismul lui
nu lipsea nici renoir
se gândea să picteze nuferi
și dacă aș fi fost clemenceau
l-aș fi încurajat să-i picteze
umblam braț la braț
prin parisul spălat de veacuri
turnam vin admirând fetele
de la moulin rouge
se sfârșea un secol sub ochii noștri
eram acolo să aruncăm ultimii franci
pictând crinii de apă
la puiul cu sos de muștar și curry
ne promiteam să pictăm catedrala
de la rouen după o bere neagră
fumând țigări parfumate
în căpițele pictate de el
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O noapte câștigată
Bântuie vântul cu nervii tari
aproape că vrea să te ridice de pe drum,
dar nimeni nu se lasă.
Dorința macină în mine așteptarea și graba
mă îndepărtez de oboseală
și de somnul fățiș.
Toate gândurile mă încurajează,
mă apropii tot ma mult de casa ta,
lacom vreau să-ți prind pasărea
ce cântă neîncetat inimii mele
prinsă în jug.
Vine seara cu încurajările ei
unde se fac așchii speranțele,
dar nu sar prea departe de scop.
Primirea ta cu prefăcută mândrie
adaugă plăcerea îndrăznelii
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu Timișoara
... nu toți cei care se trag prin praf
sunt demni de milă. nu toți copiii
vor fi încurajați să trăiască.
nu fiecare femeie de iască e mane
chin (?!) - nu
acum trece viața cum trebuie. nu
acum pui coarne de alu-miniu de plumb
orașului îndrăgit de grădinarii din
slatina - nu acum timișoara, nu...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încurajare
Nu te descuraja,
Fii tare, zâmbește.
Când răul și-așterne vraja,
Nu te lăsa, trăiește.
Când oamenii te părăsesc,
Repetă tare și mereu:
" Vreau, sunt, respir, trăiesc,
Șunt puțin din Dumnezeu."
Nu pune la suflet,
Vorbe care dor,
Ține strâns la piept și-n cuget,
Voi fi și sunt nemuritor.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (18 decembrie 2021)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Sfâșiind ideile
treci pragul încăperii
stăpânite de aerul mucegăit
de visurile tablourilor
înrămate cândva.
Mâinile dibace
ale tatălui necunoscut
ți-au lăsat moștenire
scândurile din pivniță.
Lângă butoiul cu cep răsucit,
de-atâtea dorințe bete,
încurajezi un suflet
să treacă
peste adolescență.
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tout vient a qui sait attendre
Toate lucrurile visate vin la cei care
Știu s-aștepte încă de la inventarea roții
Dorințele noastre biciuie armăsarii sorții,
Din copilărie-aude asta fiecare.
Toate vin la cei care-așteaptă, știu...
(Rostesc aceste vorbe spre încurajare),
Căci o voce tristă-mi șoptește galeș: "Oare?
Da, vin, dar uneori vin prea târziu."
poezie de Violet Fane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne-fericiții
ne-am împrietenit demult
nu mai știm
cine pe cine a încurajat...
cine este bărbatul cine femeia
cine e pur și simplu blocat
(?!)
nu mai știm nici
numele tastelor de apel, vezi, la numărul coastelor
din care cândva... pe
ne-răsuflate iară se
făcea că încă o dată ne va
re-crea-re-crea de
fel unul ori una ca noi: ne
fericiții
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina nu are drumuri
Număr pe degete posibilitățile existente,
îmi socotesc zilele rămase,
rațiunea devine o rană deschisă
din care nu ies.
Lumina nu are drumuri,
mă pornesc oricum purtat de raze
spre orizontul de argint.
Nu știu dacă voi ajunge,
dar toți mă încurajează
să nu mor.
Mă despart de păcatele lumii
și mă lepăd
până rămân gol și flămând.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe frontul de răsărit
Lăsa-voi vântul să-mi sărute fruntea,
Într-o duminică de dimineață,
Și, somnoros, voi trece peste puntea
Nedumeririi că mai sunt în viață.
Lăsa-voi vântul să-mi sărute pieptul,
Mă voi deschide tandru la cămașă,
Voi face pe frumosul și deșteptul,
Încurajat că lipsa-ți ucigașă
Mă lasă pradă vântului, în loc
Să mă răpună dintr-un singur foc.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anxietate postdeprimitivistă (!)
Mi-a fost frică de iubire
Până m-am obișnuit cu ea;
Mi-a fost frică de mine
Până m-am obișnuit;
Mi-a fost frică de moarte
Până s-a obișnuit cu mine...
De fapt, eu sunt obișnuit
Numai cu frica.
Iubirea, moartea și cu mine,
Îmi sunt străin între străine!
Dacă există,
Îți acordă o singură întâlnire,
După care nu s-a mai întors nimeni
Să spună cum e,
Dacă sunt.
Căci, dacă nu sunt,
Iubirea și moartea sunt fără de mine
Cum este Moș Crăciun
Fără Nașterea lui Hristos:
Un om.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Aproape alb (3 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre încurajare, adresa este: