Poezii despre Iulius Cezar, pagina 2
Ființă-Neființă
Ființă-Neființă tu mergi la Funciară,
Plătește taxa, bade, ca-n vremea cea barbară,
Hotărnicind frumosul, ai să găsești noi spații,
Treci Prutul cu o barcă, c-un avion, Carpații.
Deneștiutul este izvor pentru Putere,
Totalitatea însăși este doar o părere,
De apărare, pace vorbește fiștecare,
De parcă o sămânță deja stejar e.
Cumplit cuvânt de jale ne spune șobolanul,
De parcă tot soldatul va ști ce-o fi la anul,
De Xerxes, Alexandru, August, Pompei ori Caesar
Au auzit școlerii, dar unul e alesul.
Pe cât de mare-i fiara, pe-atâta-i de buiacă,
Fontana-nțelepciunii în multe locuri seacă.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
In agonii necunoscute
azi am fost la scoala
dar scoala nu a fost la mine,
nici ea, nici eu, nici Dumnezeu,
azi am fost la crasma fara nume,
la crasma fara numele tau scris pe
toate mesele la care ar fi trebuit
sa stam vreodata impreuna
si fara sa ne cunoastem,
fara sa ne trimitem la origini
sau in agonii pe care
jumatate daca nu mai mult
din planeta aceasta nici nu le cunosc.
azi am fost pe lumea ailalta,
lumea fara tine in calendar,
calendarul fara tine si fara caesar,
azi am fost pe stadionul unde
inca se joaca meciul vietii noastre,
totul fair-play, fara blaturi,
fara capete in cosul plin
[...] Citește tot
poezie de Florin Deroxas
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pumnalul
Hefaistos te-a făurit
Să fii în mâna răzbunării
Străjer al libertății, pumnal nebiruit,
Judecător năprasnic al hulei și-al ocării.
Speranțe și blesteme tu-nfăptuești pe unde
Nu-i trăsnetul lui Zeus și doarme-a legii spadă.
Tu poți și-n umbra tronului pătrunde,
Și chiar pe sub veșminte de pradă.
Ca fulgerul trimis de zei, ca focul
Infernului tăișul tău lucește,
Și când la el tiranul se gândește,
De spaimă, la ospăț nu-și află locul.
Dar dreapta-ți lovitură îl va ajunge-oriunde,
În cort, în templu, pe uscat, pe mare;
Nici chiar în patu-i nu se poate-ascunde
Păzit de lacăte și de răzoare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Shakespeare
Shakespeare a creat lumea în șapte zile.
În prima zi a făcut cerul, munții și prăpăstiile sufletești.
În ziua a doua a făcut râurile, mările, oceanele
Și celelalte sentimente
Și le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar, lui Antoniu, Cleopatrei și Ofeliei,
Lui Othello și altora,
Să le stăpânească, ei și urmașii lor,
În vecii vecilor.
În ziua a treia a strâns toți oamenii
Și i-a învățat gusturile:
Gustul fericirii, al iubirii, al deznădejdii,
Gustul geloziei, al gloriei și așa mai departe,
Până s-au terminat toate gusturile.
Atunci au sosit si niște indivizi care întârziaseră.
Creatorul i-a mângâiat pe cap cu compătimire,
Și le-a spus că nu trebuie decât să se facă
Critici literari
Și să-i conteste opera.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în spaniolă.
Zet
Zvonire din fire, zevzecul mai rar,
Zvârluga și zarul, zvârlet și samsar.
Zvâcnire, albire, supt sângele, har,
Zvelt trece Caesar, cândva doar zvonar.
Un zumzet, o rimă, o crimă pe-ascuns,
Zurliul o spune, iar eu zac străpuns.
Zaharicale servim noi în cală,
Păcală devine pe loc negustor.
O zugrăveală, pereții-s din smoală,
Norodul de artă e doritor.
Zoralie, azi dansăm cu finețe,
Zoolatrie în loc de tristețe.
Ah, abanosul și cabanosul,
Ce vis adânc, fără de fund,
Dinți ascuțiți, sfarmă-se osul,
Îngerul morții e negru și scund.
Atrocitate, raporturi, oameni,
Helga, fecioara repetă doar game,
cămila să ragă, se roagă, o bragă,
cu un pistol cerșetorul să tragă.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Napoleon
Cerul bolnav d-astrele lui rănit fu,
Semne numai mari ale vremei gloriei,
Leagăn tu avut-ai stâncile mării-n
Corsica gravă.
Și în jurul vieții tale-ncepute
Negru-oceanul mișcă lumile de valuri,
Arătând duios puterile, geniul
Singurătății.
Dai oceanul, ce singur de o mie de evi e,
El a fost proorocul căilor tale,
Numai cu dânsul în viață samăn avut-ai,
O, imperator!
Trist, adânc, gânditor, dar trist prin tine,
Fără păsare de a lumii lacrimi ori doruri,
Indiferentă stai, nemișcată și mare,
Frunte de marmot.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1874)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pricina sau balada Soartei
Fortuna mi-au pus cărturarii nume,
Iar tu, François, strigi că sunt rea și crudă,
Ce nu ești om cu fală și renume.
Mai buni ca tine-n vărării asudă
Și sparg în ocne pietrele cu trudă.
Te plângi, cu toată viața de rușine?
Nu ești tu singurul, și nici nu se cuvine;
Privește-mi faptele de-odinioară bine,
Ce mulți viteji s-au prăpădit prin mine;
Pe lângă ei, știu, ești un biet poltron.
Stai liniștit și vorba ți-o aține.
Să te-nvoiești cu ce ți-am dat, Villon!
Pe marii regi îmi cășunase mie
În vremurile vechi, de altădat'.
Priam muri cu-ntreaga lui armie,
Cetate, turn și zid nu l-au scăpat;
Lui Hanibal, ce soartă i s-a dat?
În Cartagina moartea l-a învins,
Pe Scipio, așișderi l-a cuprins;
[...] Citește tot
poezie clasică de Francois Villon, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vis bizar ...
Azi noapte am avut un vis bizar,
Cu tine, în sicriu, iubitul meu;
Erai înjunghiat, ca și Cezar
Și rătăcit la minți, ca Odiseu.
Am vrut degrab' să-ți sar în ajutor,
Dar parc-aveam picioarele de lut.
Priveai la mine foarte-ncrezător,
Nădăjduind ca eu să te ajut.
Voiai ca înainte de-a muri
Să-ți strigi iubirea ta în patru zări.
Credeai că lumea se va lămuri,
Că ea va trece peste mări și țări.
Picioarele de lut s-au 'naripat
Și prins-au către tine-a alerga.
Din brațul morții te-am descătușat;
Iubirea mea mereu va câștiga.
Ah, hârcă! Ai lipsă tu vreo doagă,
Să-mi iei iubirea din a mele mâini?!
În genunchi, la Dumnezeu te roagă,
Căci altfel o să te arunc la câini!
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Dacă lui Cezar cel drept, de care asculta o lume,
Lui Augustus cel măreț sau lui Tiberius, mândrul împărat,
Nu le-ar fi plăcut să bea, atunci Bachus cel pus pe glume
N-ar fi făcut un vin atât de-învăpăiat.
Prinți, Regi, cântați pe-ale Franței și-ale Spaniei arene
Nectarul cel înmiresmat nespus,
Nectar care curge din fântana Hipocrene
Rubiniu precum mantia lui Augustus.
Amintiți-vă doar atât:
Toți oamenii au dreptul să-și înece amarul
Nu numai Cezar și să-și vândă ieftin, golind paharul,
Ziua ce de mâine. Dar, apoi, să nu le fie de mirare,
Dacă-i va durea lumina soarelui în ziua următoare.
John Dryden, 1631 1700
[...] Citește tot
poezie de John Dryden, 1631 1700, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța nu-i pentru înțelepți
Speranța nu-i pentru înțelepți, iar frica este pentru blegi;
Schimbând mersul lucrurilor, noi credem că lumea se va prăbuși.
Cu ochii larg închiși asculți zi de zi știri pe care nu le înțelegi:
Evenimentele-n timp par a produce-un haos continuu, deși
Lucrurile curg mereu în aceeași direcție. Dar acesta-i doar furtuna
Lunii August în acest ev, Noiembrie urmând mai târziu să se prezinte.
Înțelepții nu au speranțe, ei sunt, în mod firesc, singuri totdeauna
Și convinși că Noiembrie-i soră cu luna Aprilie. Ei își aduc aminte
Că Cezar și-Augustulus, ultimul împărat al Romei, au avut urmași,
Iar oamenii au continuat să trăiască; viața a fost înfloritoare
După-îndelungi războaie interne sau la frontiere cu barbari vrăjmași:
Muzică și religie, cultură, demnitate și desfătare.
Viață-și regăsește mereu farmecele, iar dacă-ar fi să dispară
Cu totul, ar rămâne frumusețea pământului sub stele bunăoară.
sonet de Robinson Jeffers, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Iulius Cezar, adresa este: