Poezii despre cărbune, pagina 2
Toate armatele-s aidoma
Toate armatele-s aidoma, de-o mamă;
Publicitatea-nseamnă larmă,-nseamnă faimă;
Tunurile scot un zgomot de toți știut;
Iar puștanii onoarei îi plătesc tribut.
Soldații bătrâni au ochii roșii, doi cărbuni;
Toți soldații aud aceleași străvechi minciuni;
Cadavrele-atrag muște prin gropi și văgăuni.
poezie clasică de Ernest Hemingway, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mecanica palmei
Mi-aș cumpăra un tren
să-ți merg cu el în palmă peste linia vieții
să urlu și în colțul gurii
un cărbune încins
să te facă să strângi
lopata
cu care am fost aduși pe lume.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colț al neființei
De câtva timp,
am devenit suspect.
De la fiecare colț
al neființei,
mă pândește cineva.
Poate un om.
Poate o umbră numai.
Încerc să mă ascund
Într-un ecou,
Și-ntre palmele
Cu riduri
Săpate de ploi;
Și, de timp,
Încerc să mă ascund
într-un cărbune.
poezie de Ion V. Nica din Când ning tăceri
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fefeleaga
un cal putere
cu imginea de sine - pe șine -
se-parat afectată
apoi femeia bătrână și machiată
cu praf de cărbune
și ea se-parată
de restul familiei societății de cale
de fier. preferată
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decorul
Sus, pe dealuri, Toamna pune
miriști galbene-n lumină,
arături ca de cărbune
și mohoare de rugină.
Rânduri-rânduri, spre câmpie
se perindă nori de plumb
peste larga simetrie
de coline cu porumb.
Iar când soarele străbate,
luminând peisajul vast
de dreptunghiuri colorate
într-un limpede contrast,
Saltă-n valuri jucăușe
și foșnește lung sub soare,
cu mătasă la pănușe,
mămăliga viitoare...
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Dănuț Cepoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prezența ta
Te-ntrebi adesea îndoită care-i tîlcul
intrării tale-n sfera mea.
Să fii aș vrea nemulțumită de răspunsul
pe care apa-n murmur ți-l va da.
Adaos de lumină la caratele amiezii
și enigmatic spor la tot ce e ascuns,
să fii de față împlinire lipsei
lăuntrice mi-ar fi de-ajuns.
Prezența ta răscumpără un continent iubit,
ce adineaori a căzut învins,
ca un cărbune într-o apă
pentru vrajă stins.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptate, ochii plânși cer să te vadă! (Slogan al manifestației anticomuniste din perioada 22 aprilie - 15 iunie 1990, din Piața Universității din București, împotriva regimului lui Ion Iliescu și al clicii lui)
O, Dreptate, vino-n stradă:
Ochii plânși vor să te vadă!
Ilici, culmea decăderii,
Ne-a adus, în schimb, minerii;
Nu cărbune ca să scoată,
I-a adus ca să ne bată;
Nu dreptatea-i preocupă,
Oasele să ni le rupă.
pamflet de George Budoi din Dreptatea și Nedreptatea (15 iunie 1990)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Subiect de bocet
Morți din gropile comune,
Fără nume ori cu nume.
Morți de glonț ori de cărbune,
Risipiți în lut și-n lume,
Pentru ce ieșiți afară
Și-mi șoptiți în astă-seară
Jalea voastră-atât de-amară
Fără nume ori cu nume?
Armele-auziți cum tună
Din adâncuri de genune
De-mi cântați ca o furtună
Marșul vostru fără strune
Și-mi strigați să las deoparte
Reveriile deșarte,
Că-i primejdie de moarte,
Morți din gropile comune?
(...)
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cina cea de dragoste
Ți-a stins o vrăjitoare-n ochi cărbuni
Sau pentru ce bolesc de dorul lor?
Din boala asta s-ar putea să mor
Că prea mă pârjolesc negri-ți tăciuni...
Mai bine lasă-ți pleoapele pe ei
Să nu-i mai văd cum ard sub obroc.
Rămâie totul doar un simplu joc
Fără dureri și fără de temei...
Dar nu rămâne, știu... Și din belșug
Cresc flăcările-n jurul meu, de dor...
Iubito! vino iute c-un ulcior
Ca să-mi aduni cenușa de pe rug...
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna
Negreșit că, sus în ceruri
Soarele fiind aprins,
Nu se simte frigul, gerul
Care astăzi ne-a coprins.
Negreșit! focul din soare
Nu-l plătește Dumnezeu,
Însă noi plătim, sârmanii,
Lemne și cărbuni mereu.
Doamne, de-ai veni-ntr-o noapte
Pe pământul înghețat
Ca să vezi cât e de jalnic
Să tot tremuri nencetat.
Tu, care-ți iubești făptura,
N-ai mai zice un cuvânt
Și-ai opri crivățul aspru
Să mai sufle pe pământ!
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre cărbune? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cărbune, adresa este: