Poezii despre incendii, pagina 2
Elegie scrisa în curtea bisericii
Clopotul bate-n asfințit Starea de Asediu.
Cireada coboară peste imaș către cișmea.
În mușchii plugarului se stinge un incendiu,
Iar lumea rămâne în grija nopții și a mea.
poezie de Thomas Gray, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Campanie
Promisiunile
au sufocat
spații vitale
au blocat căile de acces
încât nu se mai poate circula
și partea cenușie
pare că a devenit
tot mai neagră
iar orizontul
închide ieșirile de rezervă
pe scara de incendiu
numai negru de fum
în formațiuni haotice
iar cei care cred promisiuni
se descompun vizibil
cu trupul și mintea
în flagrant.
poezie de David Boia (8 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau
Vreau soarele să-l prind,
Cu-nțelepciunea vastelor incendii în priviri,
Păstrând același dor arid,
Să-l sting prin focul de iubiri.
Vreau iar lumina zilei, printre stele,
Năframă zeilor s-o dăruiesc,
Cu tot albitul ei în pânză,
S-acopăr ochii ce iubesc.
Vreau inima să-ți capturez,
Cu buzele fierbinți, de pe jăratec,
Candoarea zorilor dori-mi-aș să visezi,
Așa cum te visez în nopți, ca un ostatec.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtuna
raza de soare
ce trece grabita spre apus,
boabe de nisip
rostogolind tacerea,
vant salbatic
rastignind lumina,
ploaie strivita
intre degete,
cuvinte pierdute
in silabe incendiate,
gemete si tunete
prevestin betia cereasca,
furtuna.
poezie de Corina Berthier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piromanul
Un fum învăluie întreg orașul,
Localnicii tușesc ca de ftizie,
Un piroman cu multă fantezie
Chiar singur și-a distrus prin foc sălașul
Și a pornit cu mare frenezie
S-arate unora că e urmașul
Acelora ce au zidit locașul,
Nevolnic a căzut în erezie.
Un ins ca dânsul n-are mintea-ntreagă
Sau poate-l chinuie un handicap
Și n-are nimeni cum să-l înțeleagă,
Că în gândire sfaturi nu-i încap.
Sunt oameni mulți cu judecata vagă,
În lume o adevărată plagă!
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai mai trăit o zi și încă-o noapte
Ai mai trăit o zi și încă-o noapte
nevătămat te-ai deșteptat în zori
să mulțumești acestor simple fapte
ești încă viu, deși ți-e scris să mori
Au fost pierit atâtea generații
în jurul tău se-ntâmplă grozăvii
cutremure, incendii, inundații
războaie fratricide, zi de zi
Fii înțelept, trăiește, cu măsură
și nu uita că ierburi și livezi
pe trupul stins al altora crescură
Tu mai respiri, mai guști, mai poți să vezi
ești prinț moștenitor peste natură
și taina morții încă o sfidezi!
sonet de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
O corabie în flăcări
De pe nava incendiată,
Nemaiputând fi salvată
De flăcări decât prin scufundare,
Au sărit câțiva corăbieri care,
Apropiindu-se de navele dușmane,
Au fost împușcați de îndată;
Au pierit toți, unii arși de jarul fierbinte ca lava,
Iar alții s-au dus pe fundul mării-împreună cu nava.
poezie de John Donne, 1572-1631, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi, copacii
Dacă seva se va dovedi
Pe noi copacii refuzând
(De ce? Nu știu) a ne hrăni
Ne-om sinucide rând pe rând
Și vom lăsa un testament
Pe coja noastră de onoare
Nici un incendiu aparent
Să nu se stingă de sub soare
Și va rămâne trist un semn
Că ne-a fost sos pe toți din traiul
Cotidian, la un îndemn
De dinăuntru, putregaiul.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărturisesc
atunci când te doare te doare
o simți în întreg corpul
te simți ca un templu incendiat
lacrimile ar a
duce
o mângâiere ar stinge vâlvătaia
dar trupul tău zdrobit de iubire
nu lăcrimează el suspină și doare
și atunci când te doare al dracului
mai doare iubirea
în rest e prăbușire
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incendiu la duminica cea repede
Cât de repede ne naștem
cât de repede e luni
cât de repede suntem tineri
cât de repede nebuni
cât de repede iubim
cât de repede e marți
cât de repede rămânem singuri
cât de repede bărbați
cât de repede e ura
cât de repede e miercuri
cât de repede suntem Bacovia
cât de repede nu-s ce(r)curi
....................................
Cât de repede îngerul ajunge șchiop
cât de repede paradisu-i un jug
cât de repede e sâmbătă
O și cât de repede
arde
Doamne
acest
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins noaptea (31 august 1979)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre incendii? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre incendii, adresa este: