păianjeni

Pânza de păianjen

Ne sfărâmă viaţa bolovani
Şi ne trec prin faţă iar, strigoi
E bolnavă toamna de castani
Şi pădurea de atâtea ploi;

A murit şi dragostea din lucruri
Pentru care suntem vinovaţi;
Dacă-n geam cu degetele baţi,
Din insectare evadează fluturi.

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Se-aşterne praful
pe cuvintele noastre de dragoste.
Ai putea scrie pe ele
cu degetul
"Te iubesc".
Păianjenul harnic
le îmbracă-n veşmânt de mătase
ca şi cum ar coperta
un dicţionar de arhaisme.

poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visătorul

Spânzurat de aer printre ramuri
se frământă în mătasa-i
un păianjen.
Raza lunii
l-a trezit din somn.
Ce se zbate? A visat că
raza lunii-i fir de-al lui şi
cearc-acuma să se urce
până-n ceruri, sus, pe-o rază.
Se tot zbate îndrăzneţul
şi s-azvârle.
Şi mi-e teamă
c-o să cadă - visătorul.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară

Un păianjen, ca un neg,
Umblă lung, în şase peri.
Abia-l vezi şi e întreg
Cu nevoi şi cu dureri.

Vine de la munca lui ;
Nu se-nşeală de picior.
Îl aşteaptă colo-n cui,
Casa prinsă de urcior.

Nu mă vede, nu mă are,
Nu mă ştie de nimic.
De ce-oi fi atât de mare?
De ce-i el atât de mic?

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul

Blestemate voi negre otrăvuri,
Somn alb!
Această grădină preaciudată
Amurgiţi copaci
Plini de şerpi, fluturi de noapte,
Păianjeni, lilieci.
Străinule! Umbra-ţi pierdută
În roşul amurg,
Sinistru corsar
În a mâhnirii apă sărată.
La marginea nopţii reaprinse păsări albe
Peste prăbuşite oraşe
De oţel.

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sus de sus

Hai, să nu-l distrugem pe păianjen
şi morţii să nu îl dăm la iepure,
sacrifica-vom foamei
ţinerea de minte.
Cu aripi creierul, el, în curând
sprâncenele şi ochii şi gura
lăsate or să ni se lase pe pământ.
Mănâncă ce e jos, mi-a zis,
şi a zburat
şi s-a fost dus
în vis,
în mult înfometatul de nimica vis.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânză de păianjen

Din anumit
unghi
fibrele par
fragile, dar
nu şi din al păianjenului:
mereu
împletind iţe
lipicioase, trăgând
plase către cele mai
potrivite poziţii
posibile. Aceeaşi
continuă
trudă istovitoare
pretutindeni,
luptând atârnat,
întinzând şi
eliberând firele. Nu este
niciodată
delicat
să trăieşti.

poezie de Kay Ryan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politicieni şi discursuri

mi-am închipuit că pot fi păianjen
să mă agăţ de întuneric pentru
a-i cunoaşte rostul dar
ura chircită în mine
roade puţin câte puţin
din firul pe care urcam

degeaba

urletul durerii mă preface
în ceea ce-a mai rămas -
un scalp uitat
printre discursurile despre viaţă
ale politicienilor

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Musafirul

Un păianjen mi se lasă
Din tavan, pe fir, pe masă,
Şi se-ntoarce iar pe fir.
- " O să ai un musafir ",
Mi-a prezis bucătăreasa.
Pe cînd el îşi ţese plasa,
Suind de-andaratele,
S-au adus bucatele.
Musafirul e de faţă,
Că jucînd mereu pe aţă,
Se desprinde, se agaţă
Şi-nnodînd să nu şi-o rupă,
Ţi-a căzut de sus în supă.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virgina lentă

am crezut că pot să-mi apropii de ea
picioruşele de păianjen
să pot
să-i ţes iubitei virgine un voal de mireasă
dar eu
murisem demult – eu
nu mai treceam pe acasă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!