Poezii despre păianjeni, pagina 3
Adormita
Adormită pe plocate,
Te-ai trezit pe jumătate
Și ți-e frică și sfiială
Că te prinde ziua goală.
Nu poți iute să-ți ascunzi
Sânii albi, de-abia rotunzi.
Nici păianjenul din plasa
Cu trei colțuri, ca mătasa.
Haide, nu-ți fie rușine
Că se uită mult la tine
Vărul soare, din livede,
A orbit și nu te vede.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Stihuri noi (1956)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Nocturnă
M-am trezit cu mine lângă mine
Și m-am speriat de hăul care se deschidea între buzele mele,
Fără ca sufletul să-l mai poată acoperi.
Vorbeam singur.
Păianjenul din mine începuse, de spaimă,
Să țeasă o pânză în care să cadă cuvintele.
Când le vei auzi ecoul, urechea ta va fi bătrână,
Sufletul meu, cântec sub lună.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (23 august 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Somnul
Blestemate fiți voi, întunecate otrăvuri,
Somn alb
Această prea ciudată grădină
De copaci în amurg,
Plină cu șerpi, fluturi de noapte,
Păianjeni, lilieci!
Străine! Umbra ta pierdută
În roșul serii,
Un corsar întunecat
În marea sărată a mâhnirii.
La marginea nopții se ridică păsări albe
Peste orașe de oțel.
În prăbușire.
poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schițe pentru o tăcere perfectă
În sala de așteptare e liniște o
monedă se rostogolește pe ciment
păianjenul pândește din difuzorul
gării haina plină de pete atârnă
singură în cuier
trenul oprește un singur minut
călătorul nebun se apropie de mine
și mă fotografiază plângând
câinele gol
dă târcoale mărului gol
poezie de Matei Vișniec din Orașul cu un singur locuitor (2004)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blazonul turmei
Iarba udă de ploaie părea o bibliotecă de sezon
cu jilțuri foarte comode
mai departe pătulele de vite păreau niște palate scufundate
și vitele mugeau încet
mugea încet pământul
fire de fân prin aer
ce mari păianjeni grei
țeseau această plasă în care să ne prindă
familia întreagă și cănile cu mied
ce mari păianjeni grei de umezeală
pe care-i seceram la repezeală.
poezie clasică de Virgil Teodorescu (1970)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creion
Obrajii tăi mi-s dragi
Cu ochii lor ca lacul,
În care se-oglindesc
Azurul și copacul.
Surâsul tău mi-i drag,
Căci e ca piatra-n fund,
Sper care-noată albi
Pești lungi cu ochi rotund.
Și capul tău mi-i drag,
Căci e ca malu-n stuf,
Unde păianjeni dorm,
Pe zori făcute puf.
Făptura ta întreagă
De chin și bucurie,
Nu trebuie să-mi fie,
De ce să-mi fie dragă?
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranță discretă
Păianjenul invizibil
își țese discret poemul
din sângele timpului
acoperindu-l cu o mantie de întuneric,
așa cum pământul
ocrotește un sâmbure
spre desăvârșirea trudei lor comune.
poezie de Gabriel Hasmațuchi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trup de fum
Dintr-o pânză străvezie
De păianjen vreau să-ți fac
Un aerian hamac,
Plutitoare să te ție
Între vârfuri de copac.
Somn în leagăn să-ți prelingă
Greierușii câmpenești,
Praf de lună să te ningă,
Mâna mea să nu te-atingă
Să nu mi-te veștejești.
Către tine doar să suie
Gândul vis și gândul viu,
Trup de fum trandafiriu,
Între ce e și ce nu e
Că te am atât să știu.
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un păianjen tăcut și răbdător
Un păianjen tăcut, răbdător,
Stătea singur pe un mic promontoriu
Explorând tărâmul înconjurător
Torcând fir după fir într-un vast teritoriu
Țesând pânza atent și încrezător.
Iar tu, al meu Suflet, stai undeva
Înconjurat de vidul ca un ocean infinit
Meditând și tânjind să te legi de ceva
Să faci pod sau ancora să-ți arunci negreșit
Și-al ei fir diafan să se poată fixa.
poezie clasică de Walt Whitman, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de sfârșitul adâncului
e noapte între ani
un păianjen se cațără
pe interiorul din mine
strâng între pleoape lacrimi și
ultimul sărut
apoi
îl strig pe Dumnezeu
dincolo și dincoace de mine
respiră o altă lume
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre păianjeni? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre păianjeni, adresa este: