particule

Simt un fior

electromagnetic pentru ochii ei
care m-au înlănţuit departe
acolo unde dăinuie visul ce zboară
dimineaţa după o noapte de zbucium
încă mai simt pâlpâirea genelor
negre lângă obrazul meu aspru

simt corpul meu cum se încarcă
electric ca o simplă particulă
de iubire propagată în spaţiu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţii privilegiaţi

Luna a devenit un dansator
la acest festival al Iubirii.

Acest dans de lumină,
această binecuvântare sfântă,
această dragoste divină,
ne cheamă într-o lume aflată dincolo de lumea
pe care numai îndrăgostiţii
o pot vedea,
cu ochii lor arzând de pasiune.

Ei, cei ce s-au predat Iubirii,
Sunt cei aleşi!

Devenind astfel particule de lumină,
ei sunt acum strălucitorul Soare!

Ei au lăsat în urmă această lume de jocuri muritoare;
Ei sunt iubiţii privilegiaţi,
care au creat o nouă lume

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucificare

Ieri, pe inserat,
mi-ai aspirat
particulele sufletului,
muscandu-mi privirea
pana la sange,
pironidu-mi incheieturile
pe rugina infecta
a existentei tale
si slobozind otetul
refuzului macabru.

poezie de Andrada Lupean
Adăugat de Maria Duican
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări

Mă întreb deseori:
Dacă lutul trupesc va deveni cenuşă
Şi se va risipi în neant,
Se vor mai întâlni oare
Particulele, clipele-fluturi
Ce au îmbrăţişat moartea
Dându-se pe sine universului?!
Şi dacă da, va mai fi posibilă naşterea unei sosii
Ce va continua cursul gândirii
Şi al sentimentelor
Celei născute întâi?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele

Iubire, silabele pe care egoist
le-aş numi ale mele
aleargă precum particulele
infinitului
într-o avalanşă de idei
să acopere cerul ivit
odată cu tine
cea care mă inspiri,
toate silabelele pe care
le-am putea cuprinde într-o suflare
sunt şi ale tale
aşa cum şi eu sunt
al limbii române ucenic
venit dintr-un ungher al singurătăţii.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momente care aşteaptă

astăzi s-a întâmplat
am fost trezit de
foşnetul clopotului de hârtie
brusc cotise spre
altă bătaie

totul a început să vibreze nou
aerul era o armată de particule
le vedeam sfere de jur împrejur

ea
şuiera învârtindu-se în glezne
desfăcea
sau era desfăcută

mi-am băgat toate cele zece degete
de la o mână în urechi

aşteptam orice sunet
încolăcit în drum

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Ciobanu
Adăugat de Ştefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mor şi trăiesc

în pulberi fine aureolat
de un soare adus din infinit
în inima ta cerul
se crăpase în două
în nouă părţi sensibil egale
încă ne mai căutăm
facem lucruri frumoase
ne mai iubim orbi cum suntem
pietre tari care macină timpul
în clipe mai scurte decât frunza
de pelin un dor de tine mă trece
mă petrece o particulă cu zâmbet împlinit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou

Pe lângă mine cad
particule de linişte
cum cade bruma
pe viţele de vie.
Pe lângă mine cad
firele de ploaie
cum cade roua în pletele
bălaie.
Lângă mine cad visurile pământului
răstignite de frunzele de nuc.
Văd lângă mare
zboruri ultraviolet
ce se-mpreună
cu-ngălbenitele catarge.
Îmi sună în ureche
o melodie de dinainte
de-a mă naşte.

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinergie

a scrie despre pădure
când tu eşti asemeni vântului
ca şi cum ai invoca ploaia
la moara secată
dai viaţă gândurilor
împleticit în ignoranţă, pretenţii egoiste
îţi colorează aşteptările,
esti convins că aerul
îţi aparţine,
în jurul tău repetiţiile prind imaginea cuvintelor
ca pe nişte cocarde în pieptul lat
te las sa desfaci realitatea în particule.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teorie cuantică

Particula nu-i reală
Are formă duală
Şi stare virtuala
Oscilează se confundă
Din corpuscul în undă
De fiecare data
Tot mai ciudată
Apare dedublată
Când trec prin fantă
Devine arogantă
Persistă probabilistic
Există enigmistic
Din stare vibrantă
Se preface în cuantă
Rezidă sau transpare
După legi bizare
Ne bagă direct în stringuri
Şi apoi ne lasă singuri.

poezie de David Boia (20 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!