Poezii despre populație, pagina 2
Zorile
Ascunzând foșnetul timpului,
mecanismul de orologiu,
amorsându-se pe sine
decantează o ceremonie.
Sfidând granița întunericului
cu o cireadă de umbre,
tangentă la vidul orizontului,
lumina se târăște molatic
cu mișuneala firii.
Vibrează eonii scânteietori
ispitind o armadă de maci
s-agreseze holdele din jur.
Poemul se scrie singur
scăpărând sub litere
un spațiu nepipăibil
populat cu tâlcuri.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tărâmul dinozaurilor
Eră îndepărtată, a creaturilor
Ridicol de mari, dar uimitoare,
Atât de cunoscute și controversate...
Marii dinozauri, ce au populat planeta,
Erbivori sau carnivori, terifianți,
Zguduind pământul, doar cu mersul lor,
O lume neprielnică oamenilor...
Zile și nopți neobișnuite,
O lume demult dispărută,
In ceața milioanelor de ani...
Cu cele trei perioade ale sale, care
Au fost: Triasic, Jurasic și Cretacic.
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cristofor Columb
Cristobal Colon era al tău nume spaniol,
Rătăcitor pe ocean, îndepărtat uscatul l-ai zărit,
Incertitudinea călătoriei ți-a fost stemă și simbol,
Stelele nopților întunecate drumul ți-au călăuzit,
Triumfala călătorie pe ape s-a încheiat deplin,
Odată cu descoperirea pâmânturilor Lumii Noi.
Flota ta învingătoare prin crude acte de război,
Oprimând populația ignorantă, primitivă, băștinașă,
Reprimată în sclavie, a fost adusă-n Spania ta, acasă...
Cristoforo Colombo îți este italienescul nume,
Omniprezent ai fost pe multe caravele de renume,
Lumea Nouă, peregrinând pe Atlantic ai descoperit,
Uniunea Stalelor Americane ce-n veacuri s-a numit.
Măreția ta a fost recompensată de regența țării tale,
Binecuvântate-ți fie osemintele-n Sevilla returnate!
acrostih de Ioan Friciu (2014)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de crescut ziua
Mirosul de pâine
Seara
Coborând în oraș
Înfioară existența
Prea poluată a clipei
De toamnă
Populată cu frunze
Care miros a moarte..
Certat de timp
Bolnav de însingurarea
Dintre noi
Am terminat să înalț
O casă de trudă
Pe un pământ
Arat silnic
De lumină
Și am rămas ca un mal
Nealintat de valul dorinței
Pe care încă
Mai trec poeții
[...] Citește tot
poezie de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câinii democrației
au mâncat secera și acum trag
de ciocan cu mânie capitalistă
populația întinde tristețea
pe străzile mizerabile pline
de jandarmi mascați
și polițiști cu melancolie de căței
goarna funerară se aude-n orașe
duc drepturile omului la crematoriu
din domicilii liliputane ies
semioamenii pe jumătate robotizați
mâncați din interior de îndoieli
și gândacii nedigerați
unii stau cu storurile trase
întinși pe mesele de disecție
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe urma poeților morți
Din luxosul lui bungalou ascuns de ochii oamenilor
Bukowski mi-a trimis un email foarte urgent.
El locuiește pe o insulă din Pacific; a spus
că Amelia a aterizat în siguranță...
și că va reveni curând cu mai multe detalii;
tocmai a descoperit secretele fructului *noni.
În ceea ce mă privește, i-am preluat trândăvia rămasă-n urmă,
scriind la beție versuri cu foarte puține rime...
pe abdomenul unei fete cu ochi negri din Detroit
care tocmai a evadat dintr-o temniță din mintea ei...
* Noni, numit și "fructul inaniției", este folosit ca aliment de populația băștinașă din unele insule ale Oceanului Pacific, în pofida gustului amar și a mirosului neplăcut, în situații de foamete.
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul unei nopți de primăvară
Visam că eram pe un tărâm departe,
Din altă lume, pe care n-o știam din carte,
Unde soarele era atât de-aproape,
Că lumina lui pătrundea până-n pământ și-n ape.
Florile creșteau aici cât ai clipi cu ochii,
Semețe își desfăceau multicolor bobocii,
Se unduiau în semn de fericire,
Se sărutau în semn de mulțumire.
Ținutul era populat cu ființe mai mici, mai mari,
De culoare azurie,
Între ele nu existau lupte pentru supremație.
Cu toate aveau aripi lucitoare,
Ce luminau cu ele spații interstelare.
Veneau aici și diferite specii, cu sutele, cu mii,
Din alte galaxii,
Dar nu în scop de cucerire,
Ci pentru o posibilă unire!
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Alionte (11 mai 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Falșii prometei
Mit suprapopulat de prometei...
Azi, focul lor nu luminează țara
La focul sfânt ei își aprind țigara...
Nu-s prometei, sunt doar... preamititei.
Și, în micimea lor, atât ar vrea
Să țină focul numai pentru sine...
Îi încălzește și le face bine
Focul luat cu mâna altuia...
Nu-i leagă nimeni, nu, de nicio stâncă...
Numai ficat de vultur, toți, mănâncă,
Sperând s-ajungă sus, pe culmi, să zboare...
Dar, pricepuți numai la tâlhărie,
Preamititeii nu au cum să știe
Că zborul nu e pentru târâtoare...
poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de vasili brinza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hoție
Poporul meu de patrioți
Cu șefi troglodiți și hoți,
Nu suntem slabi și nici tribali,
Oameni cuminți și verticali,
Suntem săraci peste măsură,
Prea mulți șarlatani ne fură,
Se fură în agricultură,
Se fură în mediu de cultură,
Se fură și în literatură,
Politica este sătulă,
Afaceriștii toți ne fură
Și cei de pe la Prefectură,
La Spital sau Primărie,
E o cruntă lăcomie,
Dramele poporului sunt tăioase,
Populat cu slugi libidinoase,
Toți hoții s-au alăturat
Să facă politică de stat.
pamflet de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Banca năzdrăvană
banca flămândă
deschide ușa programării
neurolingvistice,
se filmează distracția,
preotul orașului hotărât
să marcheze momentul vine
cu tămâia,
crede că poate stopa risipa la curent
dă foc bisericii,
în scenă actorii fac saună
oferă sandviciuri contra cost
își etalează replicile zgomotoase
la întrecere cu ploaia,
trezesc populația
o scot de la dezinfecții
și-i propun mersul pe sârmă,
cu toții să facem acrobații financiare
drept dovadă caseriile se transferă
în mediul online
ca un remediu la plictiseală.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre populație, adresa este: