Poezii despre populație, pagina 3
Chemare pentru țărani
Chemare pentru țărani,
A venit și vremea furtunoasă
Să ne dăm naturii înapoi,
Hai țărani, întoarceți-vă-acasă
Că e-dor pământului de voi.
Și luați și fabricile-n sate,
Fiți și muncitori, dar și țărani,
Prea sunt urbe suprapopulate,
Prea sunt bălării pe bolovani.
Rar câte-o exotică găină
Și vreun porc în vre-un sărman coteț
Casa voastră însăși vi-i străină,
Doar atât, un buletin aveți.
Și sămânța vostră cade-n piua
Locului bizar, vulgar,
De trei ori pe zi dați bună ziua
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Corina Stoican
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reject
poezia și rutina de a fi
sau dimpotrivă viul și rutina de a nu fi
toate cu miros de tinerețe strivită
fluieratul impiegatului înainte de a-ți porni
trenurile
parcă văd blazarea ferestrei
chipul tău obosit cerșind mii de îmbrățișări
așezat lângă strada cu ciment fierbinte
beau din vinul tare și mă risipesc într-un du-te-vino ilogic
știu că te vei despărți de umbra mea și nu mă vei mai găsi în săptămâna efemeră
când glasul tău asuda de culoare
trag încă o rochie peste primăverile astenice
care mă recompun fidel
atunci când am strivit țigara de pieptul tău
poate că
gara de tranzit a rejectat săruturile stereotipe și
ușile vieții silențioase
nebuna aceea care la gurile de metrou ți-a promis
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Călătoream
într-un infern de câteva zile
sate și orașe pârjolite de foc
unde șobolanii, holera
și ciuma bubonică reprezentau
pericole constante
călătoream printre ruine
de blocuri turn și carcase de mașini
pe străzi cu șiruri de case părăsite
unde mișună câinii
sălbăticiți și șobolanii agresivi
întâlneai liderii diferitelor grupări
religioase sau războinice
și acoliții lor cu fețe tatuate
care îngrozeau populația
sărăcită și dependentă de drog
călătoream peste întinderi
de beton și fier contorsionat
era microcosmosul unei noi lumi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Circul
într-un oraș populat cu iluzii
din lăuntrul ființei mele,
în intersecții de cuvinte
ochii poposesc pe circul din stradă,
cu saltimbanci visători
bufoni răsfățați
acrobați la trapez
ei urcă spre cer
să afle la pieptul fecioarelor
epopeea sânilor sărutați
decolteul anunță pruncii
zămisliți în nopți cu foc
iubirea ascunde tăcerea
așternuturilor pătate
trompeta trubadurilor
însoțește dansul balerinei
în căutarea aripilor
prizonier clepsidrei
timpul este mut
aruncă pe jar amintiri
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
în patruzeci
am murit prima oară la sfârșitul
anului cu trupele germane
pe străzile bucureștiului și
horia sima alături de antonescu
la putere. trebuia să mor. am dus
o muncă de lămurire cu mine,
cu familia, apoi am dispărut.
am murit prima oară în trepte,
pe datorie și m-au radiat
de la evidența populației.
pe atunci se murea foarte mult și
dispariția mea nu era demnă
de a fi remarcată. am reușit să șterg
toate urmele și lumea a constatat
că mă evaporasem. am fost mort
cinci ani. a fost prima mea moarte,
iar pe prima o ții minte cel mai bine.
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De un real interes
De un real interes este un eres,
El iese, tu - Ieși, eu- yes,
Suscită stupoare o boare, vioare,
Vocea, o luptă între celule, oameni, dar
și animale din calendar, chiar
pe un drum drept, șarpele se mișcă discret,
nimicul e populat, zeii sar ca lăcustele,
oglinzile nu se repetă, noi ne repetăm,
lumea e o minune, noi nu, noi-nu, noi-mă,
în locul spiritului vine pirita,
cognosce te ipsum, Nefertita nefericita,
picurile de rouă mă salvează în deșert,
îți mulțumesc, Doamne, mă ierți, te iert.
Orice fir de nisip poate fi începutul unui mărgăritar,
Dar...
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pandemia
Avem o pandemie... sigur, sigur?
Am spus de la-nceput, nu cred o iotă!
Am cercetat, am vrut să mă asigur,
Și mi-a ieșit "decât" o anecdotă!
Am fost ostracizat și pus la colț
De către cei ce-au pus botu' la-naintare
Care-au crezut televizoru-n clonț
Și s-au lăsat spălați pe creier... care are...
Care e anecdota? Una scurtă:
Când ești slăbuț de creier și credul
Ca să ți-o tragă guvernantu' bine
Nu e nevoie decât de-un IQ... nul... nul...
Nu poți să crezi că după trei decenii
Din comunismul după optzeci-nouă
Avem o populație cu... tenii...
La creier c-o manipulare nouă.
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu (8 iunie 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul V
Ca tu să mă auzi,
cuvintele mele
se îngustează câteodată
precum urmele pescărușilor pe plaje.
Colier, clopot amețit
pentru mâinile tale gingașe ca strugurii.
Și îmi privesc cuvintele din depărtare.
Ele găsesc un adăpost mai cald în tine decât în mine.
Ca iedera se înalță pe vechile-mi dureri.
La fel suie ziduri cețoase.
Tu ești vinovată pentru o astfel de trudă.
Ele zboară din bârlogul meu întunecat.
Totul se umple de tine, și tu umpli totul.
Înaintea ta, au populat golul pe care tu l-ai cucerit,
și îmi sunt mai vecine în tristețe decât tine.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul e rotund
Pământul e rotund. Se poate.
Nu are față și nici dos
Iar dacă i te uiți în spate
îi vezi obrazul, ne-ndoios.
E drept, există lună, poezie
și, undeva, și-un orășel
N-ai ce să-i faci. Așa a fost să fie
Iar când ești mort, te-ai săturat nițel.
Director fii! Fii gras și încuiat!
Îmbracă frac, joben, dichisul tot.
Iar când vreunul nu te-a respectat,
Dă-i peste bot.
Fii prost. Dar și lucid. Fii așadar,
pe cât de prost pe-atât de chibzuit.
Te-nscrie mâine-n trustul financiar
și fii per tu cu Kruger și Schmidt
[...] Citește tot
poezie celebră de Erich Kastner, traducere de Dragoș Carasevici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Repauză
repauza este o republică a surzilor
populată prin excelență de contururi purtătoare de căști
co/ruptă-n două cu șiră cu tot, populația
obedientă, știe obsesiv că munca este un delict
în căștile, parte integrantă sau excrescență,
nu se aude nimic... doar suntem în repauză
(andro- și meno- pauzele sunt săvârșite prin botez
aruncă pruncul într-o cristelniță cu raze și le dobândește instant)
aici, nimeni nu mai mănâncă pe nimeni, decât
sub formă de pulberi... de care s-a ales... evul
cea mai de soi petrecere a timpului este... sexul verbal
dezbrăcați de piele își etalează aripile de pe dinăuntru
tatuarea venelor cosmetica trend... și nicăieri un wc
dieta seculară cu sloganuri a anihilat mațul gros, convertind anus
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre populație, adresa este: