Poezii despre prejudecăți, pagina 2
Meditație
Cine sunt eu?
Aceeași veche și chinuitoare întrebare
Provoacă mintea omenirii
Încorsetată în prejudecăți
Un fluture ce-și scutură aripa
Și moare.
Sau poate o iluzie?
Un zâmbet de copil adormit,
O contradicție a elementelor,
Un strigăt mut.
E atâta liniște mă doare
Fulgii ce cad în depărtare
E atâta risipă
Frumusețe de o clipă.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele noastre se iubesc cum noi nu vom ști
oricum nu e niciodată loc pentru ceva mai mult
într-o viață plină de prejudecăți și mitinguri albe
născute moarte dintr-o suflare bleagă de moluscă
pe când poezia mea te iubea ridicând piramide la cer
într-o frumoasă lume de muzică și licurici
fără nicio obligație
pur și simplu
ca pe un răsărit observabil
între noi aerul pășește ca un balerin
să nu cumva să strice magia cuvintelor
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De florii
Lumini, culori, parfum, petale,
Scântei de dor și vânt nebun,
Speranțe tot făcându-și cale
Și cuib... în tufe de alun.
Aburi de gând și nori de vise,
Prejudecăți... cuvinte seci,
Timidități demult prescrise,
Pași rătăciți... și vechi poteci.
Tandrețuri... sau naivitate,
Melancolii târzii și dulci,
Trupuri de-amor înnobilate
Și brațe-n care să te culci.
Luceferi și tăceri sfințite,
Buze topite-n sărutări,
Priviri spre depărtări smerite,
Înlăcrimate... așteptări.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mereu o primă... vară
Mă păcălesc mereu c-o primăvară,
-Promisiune-n van de reînviere-
Ca mugurele, fluturi din cocon... Afară
Ies năpădit de mii de premiere.
Cred nejustificat în reînoire
Din aeru-n culori de flori de roduri...
Retrăiesc anual din nou o răstignire
Și mă încânt printre lumini și dulci prohoduri.
Îmi umplu alveolele de-azur
Și parcă zbor făcându-mi fizicul un gând...
M-avânt, mă răcoresc într-un "sperjur"
De mărturii mințite că-s iar tânăr... Un curând.
Dar totu-i scurt, căci timpul se scurtează;
Parcă de când sunt mare spațiu-i mic
Și zile-s clipe, totul mă presează
Și-ncerc s-ascund în surd orice tac-tic.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
stăteam încolăciți
ca doi viermi
într-un măr
mare, roșu și gustos
ne giugiuleam goi
de prejudecăți
îți declaram: te iubesc
viermănoasa mea
îmi declarai: te iubesc
viermănosul meu
și ne iubeam omenește
strânși îmbrățișați
îți recitam poeme
din borges
rilke sau pușkin
plănuiam să ne iubim
într-o pară
mare, dulce și zemoasă
cum sunt buzele tale
și sânii tăi
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sens interzis
Drumuri, poteci, scurtături
cu sens interzis.
Cutume, canoane, reguli,
impuse.
Libertate virtuală.
Renegații mei dragi!
Magnetism intens,
prematur refuzat
de prejudecăți.
Pendul sunt:
Când curios si spontan,
respir libertate,
când părăsit de curaj,
renunț superficial la toate.
Experiente esențiale,
neînțelese...
adesea pierdute.
[...] Citește tot
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminesciană
(Pentru Daniela O.)
Cu zîmbetul răsfrînt pe buza senzuală,
Iară privirea mîndră străluce în afară,
Împărtășim noi oare a sorții ironie,
Pentru că deși aproape, ne rupe pe vecie
Această tagmă-a lumii?
Eu simt că tu mă simți
Și iarăși, prin miracol, de vrei să fim cuminți,
Dar nu putem, olaltă va trebui să fim
Tu înger, iar eu demon, orice, dar să răzbim
Peste prejudecată, meschinul univers
Și nu mai pot de-atîta să încropesc un vers!
poezie de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte către mine
Tu vrei ca noaptea să te lumineze,
În neguri pline de suspine și tumult,
Ai vrea ca soarele să-ți țină umbră,
Și să trăiești acum în vremuri de demult.
Urcat în munți pe culmea disperării,
Spre Valea Plângerii grăbit cobori,
Alunecând prin jnepenii frustrării,
Te prăbușești visând că zbori.
Vrei să fii liber închizându-te în tine,
Ca într-o cușcă făcută din prejudecăți,
Vrei să iubești profund pe orișicine,
Având inima frântă în sute de bucăți.
poezie de Paul Aelenei din Primăvara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâne esența
Tăcerea visurilor rămâne în memorie.
Mă descompun în celule îmbrăcate în toamnă,
anxietăți sunt gravate în tălpi,
scanând o depărtare tot mai mare
de orele ce ne separă.
Rămâne esența,
revenită mereu ca o îmbrățișare,
la început ca o mângâiere decolorată,
dar care recuperează speranța pierdută.
Abandonul cuvintelor distorsionează prejudecăți
și timpul își aruncă țipetele
privindu-ne în ochi.
Printre degetele despletite
curg zorii poticniți în ploaie.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptatea (Sonet Tarot)
Cugetă calm, lucid, nu te aprinde
Și inima n-o crede de-astă dată
Că dacă-n mreaja ei te va cuprinde
Gândirea îți va fi încețoșată.
Sentința ta să fie cumpănită
Prejudecata las-o la o parte
Ca să primești răsplata cuvenită
Nu doar acum, ci chiar și după moarte.
Și nu uita că-n lume e o lege
Care de mii de ani ne guvernează
Că la final oricine va culege
Doar roadele a ceea ce plantează.
Ce-i bun și rău tu bine cântărește
Chiar dacă lumea te nedreptățește.
sonet de Octavian Cocoș (21 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre prejudecăți, adresa este: