Poezii despre sadism, pagina 2
Lasă-mă în pace, zgâtie!
Pe pielea mea ca pe un palimpsest
cum face viața câte o năzbâtie
o notează sadic manifest
și-o port ca pe un sac ca pe un lest
lasă-mă în pace zgâtie!
M-a pus la colț cu bobârnace
ca pe un urs pe care-l înveți să joace
pe tabla înroșită
pe plită
n-are principii numai capricii
și dă tare cu zgârbaciul
că m-a adus pe mine cârpaciul
să fac nu ce vreau
ci ce-i place
degeaba îmi crapă pielea
degeaba îmi urlă țeasta:
ce viață e asta?!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sssonet
Sărută-mă sălbatic. Stau secunde
Sezoane stau sărutul să-l simțesc.
Semnalizează sânul stâng, surprinde,
Sublima stare suie... spicuiesc!
Salteaua sucombează, spumegânde,
Sub semnul-semn, sonete siluiesc.
Silabisind satanic spaime, scunde
Sunt serile... steluțe strălucesc.
Sleită scriu sublim, stăruitor
Sezonul soarelui sălbatic
Se scurge sângele, seducător
Salut sexos savane... sistematic,
Stârnesc senzații sadice... starletul
Sâsâind stări scălâmbăie sonetul.
sonet de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou hibernal
iarna stăpânește
prin toate cotloanele orașului,
ale nervilor
și ale oaselor
viforul mai smulge câte un geamăt
marilor singuratici
serbările iernii poartă anatema iluziilor,
un viscol mai spulberă zăpada unor vise
uitate pe țiglele acoperișurilor,
ascult dorințele unor plopi muribunzi
care se zvârcolesc pe marginea drumului,
o lună albă mă pândește sadic
când mă întorc să-mi văd urmele
jalnice lăsate prin viață
și nu știu cine șuieră mai tare,
vântul, câinii,
oamenii
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Irreparabile tempus
La o margine de lume îți mai scriu un singur gând-
Este ultimul din anul ce se duce-acum plângând.
Plâng și eu cu el de mână la hotarul dintre vieți,
Eu cu nopțile pe umeri, el cu alte dimineți.
Este liniște la vamă, nici colindători nu sunt-
Plouă anul care vine, plouă sadic și mărunt.
Doar o clipă-și primenește glasul, lângă-un vameș surd-
Un tablou în alb și negru cam retoric și absurd.
Ultima secundă-și strigă agonia la hotar,
Ghilotina-i frânge glasul pe un act testamentar-
Lasă amintiri grăbite-n amalgam de vrășmășii,
Eu adun cu aripi frânte zborurile cenușii.
La o margine de lume, anul vechi și anul nou
Trec unul pe lângă altul într-un nesfârșit tangou-
Infinită legănare, noi vremelnici pasageri
Între astăzi și un mâine cu bagajul unui ieri.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
În spatele chipului nobil
al Marchizului Divin
se ascunde un înger blond
care îngheață inimile
frumusețea disprețuitoare
văzută din afară
ascunde viclenia
iubirilor sale
curve sau adolescente
rezultatul este același
sex... sex... sex
nu pentru alții
ci pentru propria desfătare
dorința de a viola un alt corp
promisiunea sadică a unei îmbrățișări
plăcere sau cruzime... sunt cuvinte
care traduse în jargonul tău înseamnă... iubire
[...] Citește tot
poezie celebră de Marchizul de Sade, traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Este disponibil și textul în italiană.Visul...
Am visat într-o noapte planeta,
Unde plouă cu stropi de metal
Se facu, că scăpasem luneta
Peste coama abruptului deal
Fulgera și tuna diabolic
Prin șuvoaie de vreme topită
Oscilau norii negri bucolic
Ca o lavă trecută prin sită....
Pe o pajiste stenobiontă
Alergau hergelii de faianță̆
Și sclipea în siroaie de fontă
Raza soarelui fără nuanță
Eu priveam la dezmățul sporadic
Și văzduh din metale lichide
Mă sorbeau dizolvăndu-mă sadic
În greoi anticorpi și lipide
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (24 februarie 2021)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima poezie
două vene deschise picură sânge pe parchetul lustruit
prin ceața privirii veioza din colț pare o lumânare imensă
dar știu că este doar o veioză
pâlpâind galbenul orei târzii
Dumnezeu ține în mâini mirat scutecele pătate de sângele îngerilor
încearcă să mă atingă cu la început a fost cuvântul
eu îl țin crucificat la ieșirea din coastă
și știu că fără noi e un biet șomer al Creației!
de la Adam și Eva totul a fost greșit
Dumnezeu e bipolar
Dumnezeu e masochist
Dumnezeu e sadic
Dumnezeu e lamentabil
Dumnezeu nu a avut niciodată o prietenă, iubită sau amantă
Dumnezeu nu e atotputernic, are sânge rece
nu e responsabil, pentru că nu previne
afișează pe toate străzile: Iadul sau Raiul
Dumnezeule ai îmbătrânit!
nici măcar Iisus nu ai fost Tu!
nu știi cum să oprești masacrul
[...] Citește tot
poezie de Radu Chiorean (27 noiembrie 2018)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durere românească
N-am cunoscut mai sadică durere,
Mai nemilos, ori mai teribil chin,
Încât, la disperare,-o mângâiere
S-o caut într-o cupă de venin,
Și nici calvar, nici crunte suferinți,
Să te aducă-n stare inumană,
Uitând, cât ar fi noaptea de cuminți,
Să-ți bați copiii, ziua, de pomană;
Nu este caznă,-ncât ai accepta,
Indiferent ce tare ești de vână,
Să nu-ți mai pese, tu, în casa ta,
Cu soacra dacă stai și-o săptămână,
Sau vreo tortură crudă, bestială,
Mult mai feroce,-ncât să nu ai parte
Ca pân' s-ajungi în stare de sminteală
Să îți iubești dușmanul tău de moarte,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acul intră
sadic în brațul tânăr
viguros până la întâlnirea
cu virusul cel rău
care ne-a spulberat vacanța
la miami
dubai era ultima fiță
trece asistenta pe scaunul
pacientului care așteaptă arn-ul
modificat pentru eficiență
asistenta vaccinează asistenta
mihaela e dragostea noastră
o să reziste la vânt
la ploaie sau la soare
și rezistă de probă la proba vaccinului
intră acul silențios în brațul
delicat de femeie topită
în echipamentul de protecție
lasă acolo o urmă
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă în iarnă
Iubește-mă în iarnă când neaua e aproape,
Iubirea s-o ascundem sub stratul de omăt,
Să ningă peste noi, zăpada să ne-ngroape,
De urlă vântul nordic să nu dăm îndărăt.
Un vis să se-mplinească într-o-nghețată lume:
Să te păstrezi doar mie, să fii la fel de pură,
Să alungăm tot frigul din noaptea fără nume,
Să învelim omătul cu-a mea și-a ta căldură.
Iubește-mă în iarnă când țipă Crivățul turbat
Ce-ar vrea să-mi rupă geamul în furia-i câinească,
De bântuie vreun viscol de sadici monștri-ncăierat
În arșița iubirii să ardă, să sfârșească.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre sadism, adresa este: