Poezii despre sadism
56 de poezii despre sadism.
Eu
sunt un înger sadic și un demon masochist
prima dată când l-am întâlnit pe Dumnezeu era foarte tânăr
mă făcea să fiu mândru de suferința care mi-o dădea
mă simțeam flatat
important
între timp crucea mi-a devenit atât de mare
încât am devenit o așchie din lemnul ei
mi-a îmbătrânit sângele
și am asfalt în oase
pietre în loc de carne
sunt un fluture fără aripi, fără trup
doar o umbră cu gust de moarte
ce se scurge niciunde
poezie de Radu Chiorean (5 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumusețea
ascunde chipul blond
frumusețea
ei dis
prețuiește mult aur
în părul ei luat de vânt
adusă pe lume pentru
propria mea desfătare
îmi fac o promisiune sadică
ar zice marchizul
sade din mine
s-o sărut sub clar de lună
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din povești
o să mor, Miraflor, nu
am apucat să ne iubim
serialele
vor depune o mărturie încremenită
despre ce nu am fost
Miraflor
trebuia să gândești (?!) nu
să te repezi la mine cu brațele
armate în jurul gâtului meu
din povești
poate sadice poate
ai fi învățat mult
mai multe
clipiri
Miraflor
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce te duci?
De ce-ti sunt aripile grele
Ca petalele de trandafiri plouati,
Of... inger de-amar...?
De ce-ti sunt ochii mari
Ca stropii unei ploi de vara,
Of... inger cazut...?
De ce eu vad ca radierea ta
Se stinge incet... incet...
Intr-o fadica lumina...?
De ce eu vad ca te ascunzi
In spatele unui zambet trist
Desprins dintr-o parodie sadica...?
De ce te duci... of... inger fugar?
poezie de Silvia Martha Iordache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm de suspun metafizic
Ce mândră porți în lesă și-n ochi sălbatici, tigrii,
Zăludele safire bârfindu-te-n colan!
Banală? Nu! lascivă, chiar și atunci când vii, gri
Spre violet nostalgic penumbrei de mărgean.
În toate - Salomee, din sadic dans, plăcere...
Dă-i gloatei isterie, pâine și circ, și fumul!
Nu cu oțet prinzi zborul, ci cu-nșoptiri de miere,
Cum își dezbracă mintea de noaptea ei, parfumul.
E sete, foame, flăcări, când sfâșie felina...
Cherchez la femme? Dar unde, din scenă, e poetul?
De ce-ai dat frâul liber otrăvilor, lumina?
Metafora nu-i strâmbă, când ceri pe ea profetul?
Sunt curva ordinară, dar și Botezătorul...
De-ngăduit-ai tava, au n-ai uitat zăvorul?
sonet de Dumitru Ichim (14 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeți, sau?
Uneori, noi poeții
Însetați de sadism,
Căutăm victime.
Prindem în mreje suflete,
Pe care le numim muze
Și le dăm culorile unor răni deschise.
Ne ospătăr cu lacrimile lor
Și îi lăsăm înfometați de dorințe...
Suntem barbari,
Mândri și egoiști,
Dar suntem...
Și pretindem ce nu ne aparține,
Asmuțind haite de lupi tineri
Spre nevinovăție.
Alteori suntem curve...
poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp înstrăinat
Mă simt de primăvară-nstrăinat
Și sufăr că n-am voie s-o iubesc,
Sunt liber dar mă simt întemnițat
Când ochi de monștri sadici ne privesc.
Ce trist a mai trecut un anotimp...
Doar ție, Doamne, mila o cerșim,
Să nu dispară din al vieții timp
O primăvar-așa cum ne-o dorim.
În vara senină ce-o să vină,
De temnițe, de boli să n-auzim,
Gândul bun să iasă la lumină,
În pace și iubire să trăim.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepriceput...
Sunt săritor de coardă-nspre abis,
Îmi simt în coccis lovitura de solid.
Am vise sadice să mă afund în interzis,
Să mă transform în altceva, din insipid.
Doresc continu, ce mulți alții se feresc,
Sunt hărăzit, veșnic să lupt, ca un erou.
Am ținte, imposibil ș-izbutesc;
Căci am iubirea-n schimb, eternul nou.
E scrisu-o stâncă, munte, este o-ncercare?
Am oare darul să incit, să spun altfel?
Intuitiv am vise, sentimente... oarecare?
Am rima ne-nsoțind în ritm, sunt eternel?
Din litere ce știu, transmit cuvinte?
Pot ca să văd altfel, și crez și erezie?
Am 'ndeajuns suflet să te țin, îți pot fi minte?...
Și merit, să fac vers, să-ți scriu o poezie???...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sadism
Ți-aș mușca buzele, să curgă tot sângele din ele,
Pe sânii mei,
Să ți-l iei inapoi de pe ei.
Te-aș lăsa fără bărbăție, să nu te mai poți bucura.
aș ține-o la mine,
s-o am zi și noapte, ce bine.
Și ochii ți i-aș scoate din cap, să nu mai
privești.
i-aș pune-n ai mei,
să mă uit doar la mine cu ei.
Apoi te-aș ascunde-ntr-un pod cu lacăt închis.
așa schilodit cum ai fi,
ce mult te-aș iubi, te-aș iubi.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porționarea României
în brioșe mai mici decât sânii
femeilor de servici din parlamentul european
a început să se coacă
eu
văd în asta o cloacă
numai bună de penetrat cu-n deget catodic rulat
în șervețele cu stele - de tinichele -
(?!) eu
nu caut sadismul cu prețul victoriei
asupra buzei cuptorului cu arcuire de cărămidă, ah, re
fractară, dar și electric - hibridul made in ue -
eu
am sadismul în mine
ca orice român cu lămâie-gutuie
în gură pe tavă
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre sadism, adresa este: