Poezii despre sensul vieții, pagina 2
Sensul vieții
Brațele tale m-au cuprins
Timid, cu toată iubirea.
Când buzele ni s-au atins
Am știut ce-i fericirea!
Împreună... o Eternitate
Am privi cerul înstelat,
Iar lângă lac, în noapte
Te-aș săruta neîncetat.
Mereu mă adăpostesc
Cu calm, sub a ta aripă.
Și mai mult eu te iubesc
Lângă tine-n orice clipă.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izvor de fericire
Credință, diamant curat
În dragoste clădită
Izvor de fericire revărsat
Din zarea infinită
Ești curcubeul cel frumos
Ce unește cer cu glie
Țel sfânt, măreț și glorios
Sensul vieții, veșnicie.
Credință, simț spiritual
Parfum din veșnicie
Din cel ce-ți urcă sfântul deal
Curg râuri de-apă vie.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sensul vieții
Îi mulțumesc lui Dumnezeu
că mi-a pus condeiul în mână,
o inimă în piept și un dram de minte,
mă vizitează păsări de departe,
limba lor nu mai este a mea,
viața un joc de cuburi reci și fierbinți,
iubire și neiubire, de ură m-am ferit singur,
am văzut ghioceii, toporașii, femeile frumoase,
pe Agatha Christie în rolul Vanessei Redgrave,
de ce nu le-aș iubi pe toate?
Apoi, voi coborî în albul mormânt,
Alb ca și rochia Ofeliei plutind pe ape,
Ofelia și Hamlet sunt eu deopotrivă.
Zadarnic mă cauți prin pulbere, prietene.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărbători binecuvântate
Sfintele sărbători binecuvântate
Ne vor aduce mult bine în toate.
Vom promite solemn că vom fi mai buni,
Respectând iubitele datini din străbuni.
Degeaba cântă cocoșul dimineața,
Dacă nu știm să ne aranjăm viața!
Degeaba stă luna pe cerul înstelat,
Dacă sensul vieții nu l-am modelat!
Dacă în viață nu îl stimăm pe Divin,
Tot ceea ce facem va fi doar un chin.
Soarele poate să strălucească mereu,
Dacă ne irosim viața instantaneu!
Viața este foarte scurtă și frumoasă,
S-avem liniște și pace în casă!
Având în noi beatitudinea divină,
Clipele frumoase o să ne parvină!
[...] Citește tot
poezie de Arpad Toth
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
XXVI
Bate clopotul a sărbătoare.
Tu, mireasă, mă aștepți în prag.
Inima îmi e nemuritoare,
Căci în ea tu locuiești cu drag.
Viața nu ne-o mai măsoară timpul
Clipele ne bat în inimi de copii,
Beatrice și Ema azi ne spun colindul
Și povestea verbului a fi.
Sensul vieții mi-l găsesc în voi
Și-n lumina gândului divin.
Fericirea glăsuiește-n noi
Și-n prezentul anilor ce vin.
poezie de Gabriel Hasmațuchi din Noduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Praf de vant
Lumina se naște, trăiește și moare
Durerea învie, se-nalță și doare
Iubirea plutește, se scufundă-n uitare
Oamenii mint
Întunericul zboară spre lumea-i deschisă
Inocența dispare, de ură învinsă
Pasiunea mocnește într-o cușcă închisă
Oamenii trăiesc în păcat
Moartea se lasă încet peste lume
Viața are un sens fără nume
Oamenii mor
poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Micul soare, fiica Lunii
Mărețul Soare avea un fiu,
Măreața Lună o fiică,
Încă de când cei doi se știu
Iubirea lor se tot complică.
Captivi mereu în timp și spațiu
Ursiți să nu se întâlnească,
Sunt prinși într-un amor nesațiu,
Destinele să nu-și unească.
Dară poate, cine știe
Și într-o măreață zi,
O minune va să fie
Și cei doi se vor uni.
Micul Soare, fiica Lunii
Întâlnise-vor pe cer,
Și-i va-nvălui, milenii,
Un amor plin de mister.
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Isac (17 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sensul vieții mele
Lumea sub ochii mei
Pe pământul alb din cale
Se văd urme de petale
Aruncate de prin zare
Curge lin șiroi de ploaie.
Frumusețea din natură,
E cuprinsă în mister.
Farmecul lăsat de lună,
Stă, privind spre noi din cer.
O lumină albă,
Stă pe cerul înnorat,
Un luceafăr, o petală,
Mult e drumul de urmat.
Timpul pare că se scurge
Și urmează repetat
Lumea intr-un văl de sânge
[...] Citește tot
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie după cenaclu
Aceleași maluri se lovesc
Aceleași trăiri dincolo de frumusețea unei noi adieri
De fiecare dată când mă vei întâlni.. tu vei adormi
Și vei zâmbi la fel de frumos ca-n anii fără voce...
De ce nu vrei să mă-nchizi în sufletul tău?
De ce te mulțumești să-mi vorbești prin alții
Am obosit să fiu mințită și mai ales să fiu o adiere,
O risipire de energie pozitivă peste suflete singure,
În căutarea sensului vieții.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flacăra divină
Îngerii-mi vorbesc în noapte
Suntem departe de noi și strălucim
Lumina se oprește să mă vadă
Suntem pe pajiști atinse de lumina mea
Suntem aici să atingem cu mâna o flacăra divină
Și apoi să respirăm prin culoarea gri a sensului vieții
Îngerii văd armata și câștigă un marș fără sens
O defilare, o zare, o metaforă aprinsă
Te voi căută cu zorile
Și voi aduce un alt festin
Te voi ascunde în alt luminiș
Și voi zbura cu fiecare parte din mine.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre sensul vieții, adresa este: